Da, știu, nici eu nu agreez festivismul deșănțat, meschinăriile de marketing care încearcă să te facă să te simți vinovat dacă n-ai cheltuit suficient ca să-ți arăți iubirea pe care, da, știu, ti-o poți manifesta, dacă-ți dă ghes inima, în orice altă zi a anului. Pe de altă parte însă, cred în ritualuri și-n rostul lor, așa că o sărbătoare în plus, fie ea și de import, nu cred că strică. Avem și Valentine’s day și Dragobete. Mna, ce dramă. Cinematografic vorbind, dacă m-ai întreba despre cinci filme care-mi vin repede în minte pe tema iubirii, aș zice că e bine să le (re)vezi (și) pe cele de mai jos. Și, fii avizat, așa cum grecii aveau mai multe cuvinte pentru fiecare din multiplele sensuri ale iubirii, așa are și cinemaul nenumărate reprezentări ale acestui subiect:
Night Porter, 1974
Cine e abuzatorul în cuplu? Ce se află la intersecția dintre iubire și sado-masochism? Cum e alterată iubirea de o tragedie de proporțiile Holocaustului? Regizoarea Liliana Cavani a fost acuzată de senzaționalism dar până și criticii de film recunosc că este mult mai mult de văzut – uneori până la limita suportabilității – în acest film în care strălucesc din întunericul apăsator al poveștii veteranii Dirk Bogarde și Charlotte Rampling.
Ai No Corrida (In the Realm of the Senses), 1976
Last Tango in Paris sau Nymphomaniac par niște pudibonderii în comparație cu filmul japonezului Nagisa Oshima. Turnat în clandestinitate și dus pe furiș în Franța, unde a avut premiera, Ai No Corrida e și azi subiect de controversă: e pornografie, e erotism exotic, e curajul nebun de a explora frontal sexualitatea în cuplu și latura ei patologică și autodistructivă? Cert e că filmul rămâne și azi un reper în cultura populară. Mai ales în cea europeană care gustă cu nesaț exotismul oriental.
Atame! (Tie Me Up! Tie Me Down!), 1989
Aș fi putut alege orice altceva de la Pedro Almodovar, dar mie-mi place la nebunie filmul acesta care pendulează, așa cum pendulăm deseori în iubire, între comedie și horror. Antonio Banderas, pe când avea 29 de ani, și Victoria Abril, una din actrițele fetiș ale lui Almodovar, sunt savuroși în această frumoasă nebunie de film.
Buffalo ’66, 1998
Toate filmele lui Vincent Gallo au un aer aparte, între bizarerie și fascinație. Debutul lui, acest Buffalo ’66, vorbește într-un fel vizual care te bântuie despre elementul straniu în iubire. Da, e și o latură stranie a iubirii, ne simțim uneori niște ciudați în iubire. Există însă o candoare înduioșătoare care se naște în acest film din slăbiciunile celor doi protagoniști, Billy Brown ( Vincent Gallo) și Layla (Christina Ricci).
Closer, 2004
El și ea maturi (Clive Owen și Julia Roberts), el și ea tineri (Jude Law și Natalie Portman). Și toate combinațiile care decurg de aici. Adaptarea maestrului Mike Nichols după piesa lui Patrick Marber, Closer este o analiză profundă a tranzacțiilor în cuplul contemporan. Aparent e vorba despre intersecțiile dintre cele două cupluri. Eu îndrăznesc să interpretez altfel: e vorba despre cuplul contemporan în general, la două vârste, cu toate agoniile și extazurile respectivelor vârste.
