De taxe, moarte/cruce și reproșurile femeilor nu se scapă niciodată. Reproșurile din cuplu sunt apanajul femeii. Sunt în fișa ei de post atavică. Familia e firma ei, firma e familia lui. Pentru cine nu știe încă de ce are un suv, îi zic eu: pentru că așa a zis soţia că “ne trebuie”. Bărbatul e mai direct, când nu mai merge mâncatul de kkt, pleacă sau ridică mâna, îngroșând statistica medievală de popor violent domestic. Femeia însă, te toacă ușor, dar sigur. Pentru că nu există un animal mai prost/mai motivat ca bărbatul la sex. Atunci pot fi omorâţi sau manipulaţi cel mai ușor.
Am încercat să enumăr cele mai frecvente 5 reproșuri din viaţa unui bărbat însurat sau ca și însurat. Toate vin de la un “prea puţin”, niciodată de la un “prea mult”.
1. LA CE TE GÂNDEȘTI!?/DE CE TACI!?
Nevoia de ști ce-i în mintea bărbatului este egalată doar de nevoia de a ști ce-i în agenda lui de telefon sau în contul lui bancar. Când ţi-e lumea mai dragă, și ai și tu un “blanc” existenţial, când te gândești ce plta să faci cu creditul ăla de la bancă sau cu psihopatul ăla de șef de la serviciu, vine întrebarea clasică în cele două variante. Pentru consoartă, “a pleca puţin” cu gândul este primul semn de preinfarct adulterin, așa cum durerea în piept e semn de infarct, chiar dacă pe tine te doare pieptul de la împins dulapul.
2. MĂI, SPUNE-MI, TU AI PE ALTCINEVA!?/BĂI, SPUNE-MI CE SE-NTÂMPLĂ!?
Asta e o întrebare care anunţă niște probleme în cuplu. E turnesolul unei vieţi sexuale insuficiente sau al unor mesaje de flirt citite de pe telefon. Becul roșu este aprins și nevoia de terapie de cuplu este stringentă. Sau de cărat pur și simplu, ori că te-a prins, ori că-și închipuie că te-a prins. Fie adevărat sau fals, e groasă. Uneori iese cu bătaie. Pe care nu ai cum s-o reclami organelor de drept
pentru că ar fi de kkt ca un bărbat să-și reclame iubita de 1,69 pentru abuz fizic sau psihic. S-ar râde la bere de tine zece ani.
3. NU FACI NIMIC ȘI STAI MAI MULT PE FB/CU PRIETENII DECÂT CU MINE.
A nu face nimic este deja semnul că faci ceva, dar deja este prea mult ce nu faci. Și nu e vorba de dus gunoiul sau copiii la școală. Socializatul pe reţele este concurenţial și văzut ca o lipsă de
interes faţă de obiectul muncii de familie și o pierdere de timp, timp în care tu ai putea să faci niște bani “pentru că nu mai are copilul ăsta cu ce se îmbrăca“.
4. IO CÂND ŢI-AM ZIS, TU NU M-AI ASCULTAT!!?
Este expresia ultimă și cea mai banală a faptului că intuiţia ei feminină este mai bună decât orice analiză SWAT a prietenilor tăi. “Muie, ţi-am zis!!” sunt vorbele celui mai răzbunător președinte al
României. Iar ineficacitatea ta de soţ bleg care nu-și ascultă nevasta este clară. Iar superioritatea ei “pe anumite chestiuni” este netă. Nu mai contează că ţi-a zis sau nu ţi-a zis. Ea își amintește “sigur” că ţi-a zis. Nu este momentul s-o contrazici, ci doar să-i spui: “Da, draga mea, data viitoare te voi asculta doar pe tine.”
5. TU NU MĂ IUBEȘTI, DE FAPT!!
Acesta este reproșul suprem. Are și ananas și porumb în el. Este șaorma gigant a tuturor reproșurilor “cu de toate”. Peste ăsta nu se poate nimic mai mult. Este “totem și tabu”. Este cartea cărţilor. Nu mai poţi adăuga nimic din filosofia lumii aici. Chiar dacă tu o iubeșți “de iure”, “de facto” este doar al ei. Pentru că, nu-i așa, nu te poţi pune cu intuiţia femeii. Ea simte cel mai bine, tu faci bani și sport. Căci, nu-i așa, cine știe mai bine decât ea, dacă “este adevărat sau nu”!? Orice-ai spune tu, gen: “Fă, tâmpitoooo, mi-am lăsat nevasta și casa de 100 de mii pentru tine și tu-mi spui că nu te iubesc!!?“, nu ţine. Pentru că vine implacabilul, inamovibilul argument: “Da, atunci mă iubeai. Acum, acum nu mă mai iubesti!” Și știi de ce!? Pentru că nu o mai poţi lăsa o dată pe fosta și să-i mai lași o casă de 100 de mii pentru ea. N-ai cum. E prea scump. Pentru toate astea funcţionează o singură soluţie: Mastercard. Mă rog, în 90 % din cazuri. Vorba lui Proust: E incredibil câte poţi face cu o rochie scumpă!
