Genetic, suntem programați să evoluăm, cu toate că avem cunoștințele necesare să ne dăm seama că, științific, suntem doar o masă de cuante și particule, la fel ca orice altceva. Totuși, unii dintre noi încearcă să se distanțeze de universul în care trăiesc, străduindu-se să găsească și să dea un sens superior unui copac, unui bolovan, unei lighioane, unui alt biped sau unei trăiri lăuntrice.
Alexu Spătaru aka Alexu and The Voices Inside este genul ăsta de căutător/cititor în el, în alții și în tot ce-l înconjoară, mai ales că artistul brașovean este legitimat să privească viața corect sau, dacă este cazul, să corecteze felul în care vezi universul înconjurător, fiind licențiat în optometrie. Contestând toată pleiada de stereotipuri și mai ales desuetitudinea folk-ului local, Alexu debuta fix acum un an cu EP-ul 23 Minutes of Fame, în care își arăta potențialul de exprimare lejeră în limba indie-folk-ului/nu-folk-ului. Noul material Luminescence completează organic CV-ul trubadurului, lăsându-ne să-i descoperim celelalte voci lăuntrice și măiestria în mânuirea pedalei de loop. Pentru cei care se lasă mai ușor convinși de repere familiare, muzica lui Alexu ar fi foarte ușor de ‘ascuns’ într-un playlist compus din nume ca: Iron And Wine, The Lumineers, Rodriguez, Michael Kiwanuka, Passenger, Villagers, The Civil Wars, Ray LaMontagne, Jack Johnson, Glen Hansard, Ben Howard etc. Și totuși, originalitatea/particularitatea geografică a muzicianului vine din modestia cu care-și cântă jalea/dragostea, combinată cu o doză de inocență provincială, la care se adaugă îndârjirea mută de tip transilvan.
Shine – bucată de stimulat serotonina; este posibil s-o auzim pe un eventual spot comercial al vreunui client din zona telecom;
Walk with you – piesă dintr-un eventual playlist de susținut ritualul de împerechere. Oricum, marea glumă biologică cu oamenii e că ajung la intimități înainte de a știi ceva despre cealaltă persoană;
Light me up – variantă pentru adulți și implicit mult mai profundă a piesei “Înfloresc grădinile”. Sper s-o ia în calcul ONG-urile și mișcările ecologiste;
Forevermore – pentru unii, viața este un efort tocmai pentru că țin cu dinții de ea și nu vor să-i dea drumul, cu obstinația unui animal care și-a înfipt colții într-o bucată fragedă și sângerie de carne, pe care o tăvălește prin țărână, gândindu-se că nu există altă realitate nutritivă în afară de aceasta; bună și inserția subtilă (intenționată sau involuntară) a sirenei unei salvări în intro-ul piesei;
Dear Future – Nu mai dau înapoi – pe de o parte mantră de îndulcit/înduplecat/manipulat viitorul, pe cealaltă parte legământul artistului cu sinele; inedită ideea de a camufla într-un hiden-track varianta/completarea în limba română a piesei.
Alexu and the Voices Inside îți creează impresia că muzica din EP-ul Luminescence este îmbrăcată întotdeauna într-un strat invizibil de decență. Iar asta, în zilele noastre, nu știu dacă este bine sau suficient.
