– Alo?

– Bună, Aylin, Matei sunt.

– Bună, Matei!

– În primul rând, de la care dintre spectacolele în care joci acum ai învățat cel mai mult?

– De la „Medeea, mama mea”.

– Care unde se joacă?

– La Teatrul Național, la Sala Pictură. E un spectacol social care pune problema femeilor care nasc copii și-apoi îi vând sau îi omoară din lipsă de educație sau pur și simplu pentru că nu știu mai bine sau pentru că le este frică. Oamenii care l-au scris au documentat niște situații reale existente în Bulgaria…

– Mhm.

– În fine, a fost hardcore, așa, cu totul.

– Când ai jucat cel mai recent rol extraprofesional, în viața de zi cu zi?

– Păi în viața de zi cu zi nu joc roluri, sunt, nu știu, pur și simplu. Sunt mamă, sunt soră, sunt soție, sunt prietenă…

– Cum e turcul și pistolul?

– Asta e o vobă, nu?

– Da.

– Iute!

– Dacă ai putea fi celebră în rândul unei specii de animale, ce specie ai alege?

– Maimuță! S-au făcut studii multe și experimente cu maimuțele și până la urmă pot ajunge să vorbească, să comunice, cred că de-asta.

– Cu The Lucky Charms ce mai pregătești?

– Mă gândesc să fac un album, chiar să înregistrez standardele pe care noi le cântăm și să fac un album de genul ăsta.

– Care e primul cuvânt pe care l-ai învățat în turcește?

– Prima dată am zis „tata” și am zis în turcă, „bubi”. „Baba”. „Baba” se zice în turcă și eu îi zic lui tata și astăzi „bubi”.

– Dacă ai fi un cartof, cum ai vrea să fii gătită?

– Prăjită, hehe.

– O carte sau un film?

– O carte.

– Și ultima întrebare, până la urmă, care e cel mai bun desert turcesc?

– Caimac. Caimacul cu miere.