– Da.

– Salut, Dan, Matei sunt.

– Salut, mă gândeam eu.

– În primul rând, la ce mai lucrezi în perioada asta?

– Lucrez la un album nou Byron, care va fi lansat în toamnă, deci o să aveți parte de niște single-uri.

– Și cu Teatrul de Artă?

– Din când în când mai prestez. E un spectacol de poezie și muzică. Old school. Se numește „Mic dicționar explicativ de iubire română”.

– Ce cuvânt din limba română îți place foate mult cum sună și îți place să-l folosești în piese?

– Sunt mai multe de fapt, nu e un singur cuvânt, care sunt foarte frumoase, dar nu merg puse în piese pentru că sensurile lor s-au cam pierdut, așa, nu le prea mai folosește nimeni în ziua de azi.

– Ca de exemplu…

– Coliliu, uite, hehe.

– Ce-nseamnă?

– Ceva culoare, nu, nici nu mai știu.

– Dar din limba engleză, atunci?

– Spre exemplu, câteodată mă gândesc la cuvântul pe care-l folosesc ei pentru Dumnezeu. Noi avem un cuvânt atât de complicat pentru Dumnezeu și ei folosesc Lord, știi? E ceva nobil, așa.

– Dacă ar fi să trăiești doar cu două sentimente, care ar fi alea?

– Păi da’ ce mi-ai făcut, frate, m-ai omorât!

– Nu chiar.

– Bine, fără iubire n-ai cum. Prietenia e un sentiment sau e tot iubire? Nu știu. Aș vrea să fiu calm și să iubesc, uite!

– Cu ce carte pe care-ai citit-o crezi că se potrivește cel mai degrabă muzica ta?

– Mi-aș dori să zic „Ani de câine”, dar e mult prea cu multe nivele peste muzica pe care-o fac eu. Poate „Dulcele bar” pe alocuri.

– Spice Girls sau TLC?

– Nici una, hehehe.

– Și ultima întrebare, care ar fi primul album al unei alte formații pe care l-ai asculta împreună cu nepoții tăi?

– Considerând c-aș avea… de fapt am un nepot. Mi-ar plăcea într-o bună zi să pot asculta cu el „The Wall”-ul lui Pink Floyd.