– Alo?
– Salut, Daniel, Matei sunt.
– Da, da, da, da, da.
– În primul rând, felicitări pentru locul întâi în Guerrilla Top Show, săptămâna asta, cu piesa „În stil Guerrilla”, pentru care, din nou, vă mulțumim!
– Eu vă mulțumesc și band-ul meu vă mulțumește, pentru că am avut oportunitatea să cântăm despre ce ne place. Iar Guerrilla ne place. Tare!
– Ne bucurăm. Când a învins binele cel mai de curând pentru tine?
– Uuuh, ha, ha! Cred că a învins în momentul în care am simțit că ceea ce facem noi este relevant și pentru ceilalți, muzica nu este doar în capul nostru, și asta s-a întâmplat acum doi ani, dar a fost o victorie mare.
– Care e cel mai ciudat lucru pe care l-ai folosit vreodată ca instrument?
– Un foen? Cred c-a fost un foen. Pentru sound design.
– Dacă ai avea o firmă, cum i-ai pune numele?
– Tot „Firma”. Deși sunt absolut sigur că am fi refuzați la OSIM, pentru că, na, este oarecum generică. Firma „Firma”.
– R. Kelly sau Chris Brown?
– Niciunul. Dacă e să aducem o a treia roată la căruță, mai degrabă Kanye West.
– Care e albumul pe care ți l-ai cumpărat cel mai recent?
– Este un „Songs From The Last Century” de la George Michael.
– Ce formație crezi că te-a influențat cel mai tare să devii cântăreț?
– Nu știu dacă ordinea cronologică e importantă, dar, mă rog, de la Elvis Presely, Beatles și Led Zeppelin, Pink Floyd și într-o mică măsură U2, mi-au spus că, într-un fel sau altul, cel mai fain mod prin care te poți exprima este prin intermediul unui band.
– Și ultima întrebare, care e cuvântul tău preferat de folosit atunci când cânți?
– Am o chestiune care a venit natural, cumva, mi s-a atras atenția și a venit natural. Este „alright”. Ăsta este. „It’s alright!”. Sau, o deviație mică, „that’s right!”.
