– Alo, da?
– Salut, Ștefan, Matei sunt.
– Salut!
– În primul rând, ce mai pregătești acum?
– Niște piese noi avem în lucru, mă gândesc la un studio, la chestii din care să mai scot bucurie și fantezie.
– Unde o să mai fie concerte în perioada următoare?
– Pe 27 la București la Street Food Festival, apoi pe 1 iunie suntem la After Hills, mai mergem la Cluj pe 8 iunie și pe 24 la Rock Another World la Iași.
– Care crezi că-i cel mai mare avantaj să fii într-o formație cunoscută în zilele noastre?
– Poți să ajungi să cunoști oameni mult mai repede. Să ai un subiect de discuție e instant.
– Și care e subiectul ăsta de discuție instant de obicei?
– Păi știi cum e… „Tu cu ce te ocupi?”, „Ei, uite, sunt cutărică de la Les Elephants Bizarres.”, „Ah, ce tare!” și de acolo începe friendly.
– Care ai zice c-a fost ponderea cea mai mare de băieți în comparație cu fete la un concert de-al vostru?
– Nu știu dacă s-a atins vreodată 50% băieți, dar să zicem acolo, jumate-jumate.
– Mai ții minte când s-a întâmplat chestia asta?
– Măi, poate pe la început, că o dădeam în Expirat și-acolo era toată lumea, oricum, blurry.
– Care e melodia ta preferată de anul ăsta până acum?
– Royce da 5’9’’ cu Eminem, se numește Caterpillar.
– Care a fot primul tău tricou cu formație?
– A fost cu Judas Priest. Am și poză.
– Dar cel mai nou?
– Cel mai nou… Tânjesc după un tricou de-al unui coleg. Noi suntem editori de meserie, iar el are tricou cu Editors și n-am apucat să-mi iau niciodată cu Editors. Îmi voi lua.
– Sau vei primi.
– He, da, da.
– Și ultima întrebare, cum ar trebui să fie un elefant pentru a fi considerat bizar?
– Cu trompa sus.