Începutul lui 2019 a venit cu vești bune, după ce am încheiat 2018 cu o țeapă primită la Constanța de la un festival care a refuzat să ne achite prestația artistică.
Dacă e să ne gândim la un oraș, altul decât București, pe care să-l simțim ca fiind “acasă”, în special la unul din afara granițelor țării, acela ar fi cu siguranță Bursa din Turcia, prima capitală a Imperiului Otoman.
Prima dată am ajuns acolo cu Lightwave Theatre Company invitați să jucăm “Sunt eu, Annabel” într-un festival independent și a fost o experiență foarte interesantă. Orașul este fermecător, iar oamenii de o căldură rar întâlnită. După spectacol a existat o sesiune de Q&A cu ceilalți participanți din cadrul festivalului, treizeci de minute în care am primit întrebări și feedback nesperat de bun.
A doua oară, când am vizitat Bursa, a fost tot cu “Sunt eu, Annabel”, la doar câteva luni după precedenta, dar, de această dată, într-un festival organizat de Teatrul Național, ceea ce ne-a intimidat un pic la început. Am sperat să avem măcar jumătate de sală ocupată, conștienți fiind că suntem singura companie independentă într-un festival dominat de teatre de stat, ce vin la pachet cu decoruri impresionante și distribuții numeroase. La final, când s-au aprins luminile de sală, am văzut-o plină și cu oamenii în picioare aplaudând. Ajunși în culise, aplauzele au continuat, noi am ieșit din nou să le primim, iar ceea ce ne-au spus prietenii din organizare, apoi, ne-a lăsat fără cuvinte: “Au aplaudat ca să ieșiți de două ori! Și au aplaudat în picioare. La voi poate e normal, în România, dar aici oamenii aplaudă o singură dată, după care pleacă. Le-a plăcut foarte mult spectacolul!” Același lucru s-a întâmplat și în seara următoare.
Acum am fost selectați tot de Teatrul Național din Bursa, dar, de această dată, cu spectacolul nostru non-verbal “Reflection”, să deschidem acest festival în luna martie.
Dacă ești curios despre ce este vorba în producția aceasta, te invităm la Point pe 25 ianuarie, ora 20:00. Rezervările pot fi făcute aici.
