La începutul săptămânii am lansat cea de-a opta temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: O scrisoare către tine, pe care ai vrea să o citești peste 10 ani. Ce ți-ai spune? Ce vrei ca viitorul TU să știe 10 ani de acum încolo?
Concursul s-a încheiat astăzi, 1 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 2 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Îi urăm bun-venit Adei, care ne-a trimis unul din textele finaliste.
***
Te idealizez puțin, să știi. Mă gândesc că în zece ani ai trăit, ai iubit, ai căzut, ai zburat, ai născut, ai renăscut, ai pierdut, ai salvat… N-am nimic deștept de spus acum, ce nu vei știi atunci, dar am câteva întrebări.
Îți mai e frică? Știi tu, frica aia fundamentală, ascunsă, că cineva îți poate face rău dacă nu ești suficient de inteligentă și puternică. Frica să îți iei apărarea ție sau altuia în fața unei autorități care greșește (rănește). Teama aia că în orice zi cineva poate să descopere cât ești de vulnerabilă și o să abuzeze de asta, de tine. Nu că n-ai rezista, că reziști la orice. Zic doar că e o frica perfidă, care nu-și mai are locul aici. O să plece doar când o să-i dovedești că nu mai e ea, cea care te ține în viață, nu doar din frica asta îți tragi puterea. Eu mă împrietenesc cu ea acum, iar tu te desparți amiabil de ea între timp, bine?
Zici nu, împăcată? Proiectez frica de abandon în ceilalți, și să nu abandonez devine un imperativ mai puternic decât să nu fiu abandonată. Un nu poate să rănească, poate să dezamăgească, poate chiar să doară mult timp. Știu, știu, un nu nespus întinează și mai tare adevărul din mine și din celălalt. Poate că știi deja, un nu pentru celălalt e un da pentru tine și așa cum am stabilit că reziști la orice, o să reziști și în a fi pe moment cea care refuză, respinge, abandonează, rănește un celălalt. E ok, meriți să exiști, chiar dacă nu ești doar bună și sper că încercările mele de NU de acum, să fie fundament pentru NU-urile tale sănătoase.
Mă iubești mai mult acum? Știu că mai spun și tâmpenii, că mai greșesc, că mi-e frică, lene; că sunt mulți alții mai buni sau mai demni decât mine. Dar anul trecut am început să mă văd puțin mai puțin nedemnă, să am și grijă, nu doar control; uneori chiar să-mi fiu dragă. Poate o să te uiți în urmă și o să-ți dai ochii peste cap, la cât de naivă sunt încă. Sau poate-mi faci surpriză și mă iei în brațe.
Te mai plimbi singură? Dansezi? Urci munții? Scrii? Știu, știu că ești ocupată. Probabil că ai familie de iubit, două job-uri (sper că tot de iubit), formări, cursuri, oameni de văzut, locuri de vizitat și un ditamai to-do list. Dar mai știu că doar când mergi singură în pas alert mai apuci să te adâncești în ale tale, sau să vizezi la tine, la mine. Ne dăm întâlnire pentru atunci? Pe-un munte?
Mai idealizezi sau te-ai potolit? Hai, mai puțină idealizare și mai multă realizare. Shine on!
