Romanul Dracula a apărut în 1897, către sfârșitul epocii victoriene. Inițial n-a prea avut succes. Autorul, Bram Stoker, era un irlandez obscur, bolnăvicios, care-și câștiga existența ca impresar al marelui actor Henry Irving. Succesul a venit după moartea lui Stoker și s-a datorat adaptărilor pentru scenă și cinema. Ecranizările au pornit cu stângul. Pentru a evita copyright-ul, regizorul german F. W. Murnau și-a turnat capodopera neoexpresionistă Nosferatu, o simfonie a groazei (1922) schimbând numele contelui în Nosferatu; în rest, păstra cam toate elementele esențiale. A urmat, desigur, un proces de plagiat intentat de moștenitorii lui Stoker. În 1931 Hollywoodul lansa primul film american cu Dracula. În rolul principal juca Bela Lugosi, un actor destul de mediocru din Lugoj, care însă prin această partitură avea să dobândească un statut iconic, pe care ulterior doar Christopher Lee avea să-l egaleze (poate).
Mai toate clișeele legate de Dracula vin din primele adaptări pentru scenă, mai precis dintr-o piesă din 1924 scrisă de Hamilton Deane. Aceasta a influențat filmul din 1931 (Bela Lugosi însuși își făcuse mâna într-o producție de pe Brodway din 1927) și o bună parte a filmelor ulterioare. De fapt, până astăzi cartea este mai cunoscută în acea variantă rescrisă pentru scenă și apoi pentru cinema. O excepție a reprezentat-o filmul lui Francis Ford Coppola din 1992, Bram Stoker’s Dracula, care se întorcea la carte pentru a-l regăsi acolo pe adevăratul Dracula. Rămâne până în prezent ecranizarea cea mai fidelă.
Dar nici un film nu poate egala the real thing, romanul lui Bram Stoker. Este o carte-puzzle, aproape postmodernă, scrisă din mai multe perspective (apelând pe larg la fragmente de scrisori sau de jurnal). Fiorii de groază se insinuează mult mai subtil în mintea cititorilor decât în majoritatea filmelor, unde contele este un personaj aproape caricatural. Cartea are o măreție victoriană și o complexitate care depășește calitatea de simplu roman gotic. În plus, veți descoperi că este un roman extrem de actual. S-a scris mult, de pildă, despre felul în care, în personajul Dracula, Bram Stoker a întruchipat spaima Occidentului față de emigranții sosiți din Orient (în roman, Transilvania din care vine contele este văzută ca un spațiu oriental prin excelență). O altă temă extrem de actuală, pe lângă cea a emigranților, este tema LGBT. În roman există numeroase sugestii de erotism homosexual (însuși Stoker era probabil un gay mai mult sau mai puțin refulat).
Ediția de față beneficiază de minunatele și înspăimântătoarele ilustrații ale lui Fernando Vicente, un studiu grafic în roșu și negru asupra romanului.
trad. Ileana Verzea şi Barbu Cioculescu
ilustrații de Fernando Vicente
colecția Clasici ilustrați, Editura Art, 2018
PR-ul de serviciu al Editurii ART
