Cred că cel mai frumos la vârsta asta e să simți lucrurile în forma lor latentă. Să-ți trăiești clipele cu entuziasm și să înțelegi că frumusețea vieții înseamnă să accepți că nu știi chiar totul și, de fapt, că nu vei ști niciodată, dar să fii ok cu asta.
Mie, una, îmi place să nu știu totul. E drept că mi-o asum cu greu, mai ales în fața adulților.
Îmi place să nu știu cum să îi conving pe ai mei să mă lase în Vamă de 1 mai, să nu știu cum să mă împac cu fostul meu iubit, să nu știu unde merg la facultate, pentru că toate astea mă provoacă și mă fac să îmi pun întrebări despre mine.
E o fascinație aparte în momentul în care stau și gândesc și caut soluții și răspunsuri pentru niște lucruri care îmi sunt noi și prin care nu am mai trecut. Satisfacția reușitei e întotdeauna amplificată.
Varsta asta se definește printr-o trăire foarte intensă a experiențelor și emoțiilor.
Ne atașăm de oameni, de momente, într-un mod foarte profund, care ne modelează perspectiva asupra experiențelor viitoare. Pentru că toate lucrurile pe care le experimentăm acum au amprenta incomparabilă a “primei dăți”. Trăim lucrurile la o intensitate așa de ridicată, care mi-e frică să scadă, pentru că totul e așa frumos acum. M-am îndrăgostit de adolescență nu pentru că așa ar trebui să fie – să iubești vârsta asta pentru că apoi urmează responsabilități și supraviețuirea pe cont propriu.
M-am îndragostit de adolescență pentru că ea e prima care mi-a arătat un sărut la rasarit, care m-a lasat să dansez și să țmpărtășesc povești cu necunoscuți care ulterior au devenit cunoscuti, e prima care m-a învățat cât de important e să cauți să te cunoști pe tine, e prima care m-a dezamăgit și m-a bucurat real.
Însă știu că cel puțin la fel de mult mă voi îndrăgosti de toate vârstele care urmează.
Sper ca niciodată să nu uit cum se simte bucuria unui dans, a unei conversații noaptea târziu sau entuziasmul unei decizii spontane. Îmi doresc ca generația asta să învețe să nu se lase copleșită de griji la maturitate și să rețină că tinerețea în spirit și fericirea sunt o alegere pe care fiecare dintre noi o face. Să nu mai privim adolescența ca pe o stare ideala si irecuperabilă, ci doar ca “prima dată” când realizăm cât de frumoasă poate fi viața.

Teodora Bibiri, clasa a 11-a, Colegiul Național Bilingv “George Coșbuc”