La începutul săptămânii trecute am lansat sub-tema episodului patru din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă 2021 ar fi o poezie, cum ar suna aceasta?
Concursul se încheie joi, 11 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 12 februarie.
Poezia de mai jos este una dintre poeziile finaliste.
***
În camera 100 autobuzul 100 pleacă fără stație,
Scaune pline cu bule de aer, altele pline cu spații goale,
Și spui
“stai un pic
să mai respirăm puțin
de la atâta alergat în jurul autobuzului
și în căutarea stației
mai apoi și înapoi”.
E ca și cum nu a mai fost demult noapte
și doar s-a alergat de jur împrejurul stației.
Singurul lucru stabil rămas acolo fixat
e locul de plecare sau de start.
La orice oprire
autobuzul stă în cameră o perioadă,
camera trepidează,
ușa tresare,
tresare și canatul ferestrei,
geamul se zguduie parcă nu mai e loc
când oprește în fiecare stație.
Spui târziu,
“nu contează în acest peisaj sau context zilele,
ci orele”.
În urma unor zile uneori în dinamica camerei înseamnă
câte ore au trecut din cele 24 de ore ale zilei precedente
ca să schimbe macazul.
Ieși din cameră / din obișnuință ca dintr-o năpârlire
Dar tu îi spui ușor și simplu nu năpârlire
ci plecarea din obișnuința
de a fi în aceeași stație din cameră
la aceeași oră
ca o ușă ce iese din obișnuit când
afară sunt multe zgomote gata
să le iei în mână și să le aduci mai aproape de timpan.
În camera golită nu ai cu cine te întrece.
Faci înconjurul camerei în același autobuz /
gânduri se disipă
Concentrare maximă la ce stație urmează /
nu se mai aude megafonul cu numele stației
deși vibrează pereții de la sunet.
Știi fiecare stație din cameră pe de rost.
Atât de bine încât dacă se rotesc în cerc
poți pune degetul pe o stație și o știi pe de rost
după cum sunt așezate treptele la urcare / coborâre.
Autobuzul pornește de la capăt, urci în grabă,
încă o dimineață ivită deja aglomerată,
încă un înconjur al camerei și gândurile încep să coboare
la fiecare stație unul după altul
până se aglomerează camera
când stațiile le strigă pe nume,
nu mai așteaptă,
vin toate stațiile grămadă deodată și urcă în autobuz.
Apoi pleacă.
