În data de 5 ianuarie 2025, la Opera Națională București, va avea loc cea de-a XI-a ediție a Concertului Extraordinar de Anul Nou, un eveniment de referință pentru iubitorii de muzică clasică, organizat de Fundația Calea Victoriei. Acest spectacol unic aduce în prim-plan voci remarcabile ale scenei lirice internaționale, printre care se numără și Alexandru Constantin, un artist desăvârșit și apreciat atât în țară, cât și peste hotare.
În pragul acestui eveniment, am avut plăcerea de a discuta cu Alexandru Constantin despre parcursul său artistic, emoțiile scenice și semnificația artei pentru sufletul publicului. Povestea sa impresionează prin căutările care l-au condus spre lumea muzicii și prin modul în care reușește să creeze o legătură profundă cu spectatorii, fie că se află în sălile grandioase din străinătate sau pe scenele din România.
Vă invităm să descoperiți, prin interviul de mai jos, o parte din gândurile și inspirația unui artist pentru care muzica nu este doar o profesie, ci o misiune de a aduce frumosul mai aproape de oameni. De asemenea, Alexandru Constantin ne oferă o privire specială asupra concertului aniversar, care va reuni momente emoționante din repertoriul clasic, interpretate cu pasiune și măiestrie.
După ce ați absolvit 4 facultăți diferite, cum ați decis să rămâneți la a construi povestea dumneavoastră în lumea muzicii?
În primul rând, vreau să vă mărturisesc faptul că sunt extrem de onorat de această invitație, de a vorbi încă o dată despre mine, despre lucrurile interesante sau mai puțin interesante pe care le fac, cele interesante mi-aș permite să le numesc firești unui om care are responsabilitatea ca prin artă să aducă un strop de bucurie și emoție semenilor săi.
Cât despre întrebarea dumneavoastră, studiile m-au ajutat mult în formarea mea ca om și ca artist și încă mai cred că respectul și recunoștința față de școală și față de profesori trebuie să rămână în structura noastră indiferent dacă rămânem într-un domeniu sau accedem în altul. Cred că toate celelalte opțiuni au fost, de fapt, niște căutări ce și-au găsit fericite cărarea spre muzică.
Publicul din România are ocazia să vă audă pe scene internaționale. Cum vedeți diferența între a cânta acasă, în București, dar și în alte săli din lume?
Este aceeași emoție, aceeași stare de iubire și recunoștință față de muzică și față de publicul care vine să ne asculte și să ne ofere aplauze cu bucurie. Tratez de fiecare dată cu același respect și dăruire publicul, indiferent ca sunt pe o scenă din țară sau din afara țării.
Repertoriul acestui concert include opere celebre și momente care să aducă bucurie publicului. Care este aria preferată pe care o veți interpreta și de ce?
Nu aș putea să mă opresc asupra unei anumite arii. Toate imi sunt dragi, pe toate le interpretez cu plăcere, de toate mă leagă amintiri, ale unor momente pe scenă, ale unor debuturi. În fiecare arie mă transpun în personajul respectiv și încerc să transmit mesajul pe care compozitorul l-a dorit. În arii regăsim stări ale personajului, trăiri proprii, frământări sau momente de iubire, de fericire. În arii aflăm ce simte personajul respectiv în raport cu un alte personaje.
Pentru publicul care poate nu este familiarizat cu opera, ce mesaj aveți pentru a-i încuraja să participe la astfel de evenimente, precum Concertul Extraordinar de Anul Nou, organizat de Fundația Calea Victoriei de 11 ani?
Aș îndemna publicul să vină cu inima deschisă la acest concert pentru a se bucura de muzică și pentru a se rupe puțin de cotidian. Avem nevoie cu toții de artă și de frumos pentru că astfel putem funcționa mai bine și putem trăi mai mulțumiți și mai împăcați cu noi înșine.
Cum ați putea descrie colaborarea cu Fundația Calea Victoriei acum, cu ocazia aniversării a 17 ani de la înființare a fundației?
Aș dori să urez Fundației Calea Victoriei un călduros și fericit ,,La Mulți Ani!” . Știu că au fost 17 ani de muncă și realizări frumoase și mai știu că sufletul tuturor acestor evenimente este Sandra Ecobescu pe care o felicit din suflet pentru echipa pe care a format-o și pentru munca depusă. Este un proiect de succes și sper ca în continuare să realizeze lucruri minunate. Este a treia oară când particip la acest Concert Extraordinar de Anul Nou și de fiecare dată am colaborat minunat cu această echipă! Mulțumesc din suflet Sandra Ecobescu, mulțumesc întregii familii Fundația Calea Victoriei!!!
De-a lungul carierei dumneavoastră, ați avut momente sau concerte care v-au marcat profund? Cum credeți că acest concert va rămâne în memoria publicului?
Cu siguranță va rămâne în memoria publicului pentru că voi fi pe scenă alături de minunata Doamnă Ruxandra Donose, mezzosoprană extrem de iubită și de apreciată pe toate marile scene ale lumii. Sunt extrem de fericit și de emoționat să fiu alături de domnia sa și sperăm că vă vom aduce în suflete emoție și bucurie!
Ce impact considerați că au astfel de evenimente asupra promovării culturii și muzicii clasice în România?
Este clar un impact pozitiv organizarea de astfel de evenimente culturale în țara noastră și observ în ultimii ani o revigorare a acestui fenomen. Avem nevoie de astfel de concerte ca oamenii să fie mai aproape de operă, de artă , de cultură. Din ce în ce mai mulți tineri vin la Operă și la concertele de operă ceea ce este îmbucurător atât pentru organizatori dar mai ales pentru noi cei care urcăm pe scenă pentru ei. E un schimb de energie bună și asta face bine tuturor în suflet!
Pe lângă voce, interpretarea scenică joacă un rol important în operă. Cum reușiți să creați o conexiune emoțională cu publicul în timpul unui spectacol?
Există o ,,bucătărie” a fiecărui interpret în ceea ce privește abordarea rolului pe care urmează să îl interpreteze pe scenă. Este o muncă imensă în spate, de la studiul partiturii, al textului, apoi înțelegerea personajului, înțelegerea contextului istoric al desfășurării acțiunii, psihologia personajului etc. Sunt multe lucruri de care trebuie să țină cont un interpret atunci când abordează un anumit rol. Având în minte toate aceste lucruri asimilate bine, poți începe să aduci și un aport personal în creionarea personajului, creativitate, imaginație, experiență personală de viață. Toate contribuie într-o mică sau mai mare măsură în realizarea unui personaj credibil pe scenă.
Trăim în epoca în care se pune foarte mult accent pe voce, pe jocul scenic, pe mimica feței. Când am debutat în spectacolul Oedipe de George Enescu în regia lui Stefano Poda pe scena Operei Naționale Române din București îmi amintesc de faptul că în primele două întâlniri am lucrat numai felul în care pășim pe scenă, felul în care interacționăm cu celelalte personaje pe scenă, cum privim partenerul de scenă, cum ne folosim de poziția corpului în relațiile dintre personaje. O experiență foarte interesantă și care m-a ajutat foarte mult. Am șansa să joc pe scena Operei Naționale București și pe scena Operei din Iași alături de mari artiști, devotați meseriei pe care o respectă și pe care o slujesc cu multă dăruire. Am învățat foarte multe văzându-i , ascultându-i și interpretând alături de ei roluri importante și asta mă face să simt o bogată și firească recunoștință față de munca lor!
Cine sunt artiștii sau mentorii care v-au inspirat cel mai mult în parcursul dumneavoastră? Aveți modele sau repere artistice pe care le urmați?
Ca orice cântăreț este firesc să am artiști și oameni pe care îi admir și pe care îi urmăresc și îi ascult. Am fost inspirat de marii baritoni italieni, o școală de canto ce va rămâne etalon peste timp. L-am adorat pe Ettore Bastianini, pe Pierro Cappuccilli, pe Renato Bruson și pe mulți alții dintre marii baritoni ai acestui secol și cred că de la fiecare, ascultându-i , am avut de învățat. L-am adorat pe Maestrul meu Corneliu Fănățeanu de care mă leagă multe amintiri frumoase. Am fost inspirat de profesorii mei pe care îi respect și cărora le mulțumesc pentru tot ceea ce mi-au oferit, de artiștii Operei Naționale din București și Iași, de pianiști, de dirijori și regizori alături de care am lucrat minunat în multe spectacole îmbogățindu-mă din experiența lor artistică.
Cum reușiți să găsiți echilibrul între viața personală și o carieră internațională plină de călătorii și provocări?
Am o familie minunată pe care o iubesc și pentru care fac tot ceea ce fac. Am o soție minunată și iubitoare care a înțeles ceea ce fac și care mă susține în parcursul meu artistic. Sunt fericit pentru faptul că mi-a dăruit doi băieți frumoși și sănătoși și îi sunt profund recunoscător. Pentru mine familia este cea mai importantă realizare, o sursă de echilibru emoțional și un loc în care mă refugiez atunci când sunt apăsat de viață. Când simt că nu mai pot, datorită lor mai pot puțin!:)) Și uite așa călător sunt și eu prin viață!
Care sunt cele mai mari provocări pentru un artist de operă în zilele noastre? Cum vedeți viitorul acestui gen în era digitală?
Cea mai mare provocare a unui artist în zilele noastre este să facă față ritmului cu care se mișcă viața. Totul este pe repede înainte, totul trebuie prins din zbor, informația curge cu o viteză surprinzătoare. Cu toate acestea ,,bucătăria” artistului despre care vorbeam mai devreme trebuie să fie foarte bine ordonată, ingredientele toate la locul lor, mintea limpede și inima caldă pentru a nu stinge din noi focul sădit de Dumnezeu, dorința și motivația de face lucruri minunate pe scenă pentru public. Indiferent cât de greu ar fi totul trebuie făcut cu iubire față de oameni. La urma urmei este o misiune pe care o avem , așa cum scria și Alexandru Vlahuță în ,,Unde ni sunt visătorii!” misiunea de a-i scoate pe oameni din tristețe și scepticism și a-i face să simtă rostul vieții , a-i învăța să iubească, să se iubească unii pe alții și de a-i ajuta să meargă înainte indiferent cât de multe, de mari și de grele sunt poverile pe care le purtăm fiecare pe umeri. Avem datoria a lăsa copiilor noștri o lume mai bună! Pentru acest lucru nu avem voie să ne văicărim, ci să ne adaptăm! Nu mă sperie era digitală, dimpotrivă! Era digitală aduce foarte multe lucruri pozitive în ceea ce privește genul de operă. Avem decoruri superbe create de lighting designeri, avem scene rotative actionate electronic etc. Sunt multe lucruri pozitive ce simplifică crearea și desfășurarea unui spectacol. Avem ce e drept, cum am văzut dăunăzi, și tentativa de a substitui dirijori cu roboți insă am văzut că unii au căzut pe scenă în fața orchestrei, alții au făcut scurt circuit😁, pe alții nu i-au înțeles cei din orchestră😁. E clar că suntem departe de acest fenomen însă nu știm ce ne va oferi viitorul. Cert este că e nevoie ca permanent în spatele acestor mașinării să fie tot OMUL, această minunată creație a lui Dumnezeu!
Dacă ar fi să lăsați publicului o singură amintire despre Alexandru Constantin, artistul și omul, care v-ar plăcea să fie aceasta?
I-aș îndemna să înțeleagă că au un rost, că trebuie să îl caute și să îl împlinească așa cum și eu îmi caut un rost. Să fie buni, îngăduitori cu semenii lor și să nu uite că ,,o lume mai bună începe cu un om bun și acela poți fi tu!”
