Fulgii care cad, de jos în sus, printre linii oblice, spre un ev glaciar, ne amintesc de noi.
Atunci nu exista dorința. Poate că dorința a existat dintotdeauna. Atunci nu exista dorința.
Înainte să fim cercuri, am râs isteric la trecerea dintre zile, nu foarte zgomotos ca să nu deranjăm, singuri peste veacuri. În mână purtam câte o pană, ne amintea de noi. Tot timpul în mâna dreaptă; era mai etic. Cu fețele îndreptate către cer, până când a dispărut cerul. În locul lui au apărut linii oblice, răsfirate.
Resemnați, am îndreptat pivirea spre pământ, fără scop. Am lăsat pana să cadă pe pământul negru, pur și simplu, iar când l-a atins, pământul a dispărut. În locul lui au apărut linii oblice, răsfirate. Astfel, oameni, ne-am trezit suspendați între linii oblice, răsfirate; îngeri.
Atunci a apărut dorința. Poate că dorința a existat dintotdeauna. Atunci a apărut dorința.
Între liniile oblice nu a fost fost niciodată altceva, am fost noi. La un moment dat am dispărut, pur si simplu. În locul nostru au aparut cercuri; au ramas suspendate intre liniile oblice, răsfirate.
Ori totul s-a întamplat invers.
La inceput am fost cercuri, suspendate între aceleași linii oblice care urmau să fie pământ, cer, oricum, răsfirate. Într-o așteptare rotundă, întâmplatoare, cercuri sufocate de fulgi care cad de jos în sus, după un ev glaciar.
Dorința exista de multă vreme. Poate ca atunci prindea formă. Dorința exista de multă vreme.
La un moment dat, oameni, ne-am trezit suspendați intre linii oblice, răsfirate; ingeri. Liniile oblice au devenit pământ, l-am privit resemnați, fără scop. Câte o pană ne-a apărut în mâna dreaptă, ne amintea de cercuri. A apărut cerul, l-am privit, am râs isteric la trecerea dintre zile, nu foarte zgomots ca să nu deranjăm; singuri peste veacuri.
Dorința a devenit parte din noi. Am acceptat dorința. Dorința a devenit parte din noi.
Astfel, am ajuns într-o atemporalitate autoimpusă care ne-a îndepărtat tot mai mult de realitate, o realitate care trebuia să fie o dorință peste care se aștern fulgi într-o așteptare rotundă, întâmplătoare.
Absurditatea de ieri… dorința de astăzi… realitatea de maine… dorința de astăzi… absurditatea de ieri… dorința… realitatea… dorința… realitatea… realitatea…
……………………………………………….
La începutul săptămânii, am lansat noua temă a concursului Vocea Ascultătorului: Cum vă transformați dorințele în realitate?
Concursul se încheie astăzi, 29 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de miercuri, 2 mai. Nu de alta, dar e liber și pe la noi 😉
Textul lui Alexandru este unul dintre cele finaliste.
