Saiuz nerușimîi, respublic svabodnîh!

Până prin 1989 eu n-am știut prea multe despre România. De fapt, știam ce era mai important, că România este ”Patria mamă” de la care am fost ”amputați” de ruși în 1940 prin pactul Ribentrop-Molotov. Bunicul meu din partea tatălui a luptat împotriva rușilor în armata română, cu baza la Sarmisegetuza, iar apoi când a fost deja clar că nemții au pierdut războiul, ca să nu ajungă prizonier la ruși, bunicul a fugit de pe front. Ajuns înapoi în Basarabia, a fost nevoit să se ascundă o vreme, apoi să se înroleze în armata Sovietică, altfel ar fi fost executat ca trădător.

De mic, primele istorii despre România le-am auzit de la el, mai mult într-o notă nostalgică. El era un anticomunist înfocat, asculta ”Vocea Americii” noaptea la radio, țin minte și azi intro-ul, cu un accent care mi se părea straniu pe atunci: ”Aici vocea americii, este ora etc”. Bunicul era categoric, dacă le țineai parte rușilor, nu te puteai ințelege deloc cu el. Și avea argumente solide. Dar eu făceam școala sovietică, deci eram îmbibat cu propaganda. Țin minte că odată m-am certat cu el în legătură cu un personaj celebru în Uniunea Sovietică, Pavlik Morozov.

Acesta era un pionier erou, unii spuneau că a fost inventat ca mulți alți ”eroi” pentru a însufleți poporul, dar ceea ce contează e că acești pionieri eroi aveau o imagine perfectă pentru a impresiona elevii. În această capcană am căzut și eu, aveam 9-10 ani când am citit depsre el, era în programa școlară.

Ca să înețelegi demența asta, comuniștii au demarat la un moment dat o luptă crâncenă împotriva ”kulacilor”. Kulacii erau de fapt adevărații gospodari, agricultori, oameni înstăriți, proprietari de pământuri sau boieri. Comuniștii i-au mătrășit pe toate căile, i-au împușcat, deportat, torturat etc. Astfel le-au luat totul și au ”întors poporului” ce i se cuvine. Așa suna faza, dar în scurt timp, devenind un ”bun al tuturor”, totul s-a irosit, furat, pierdut.

Ei bine, în perioada când lupta împotriva kulacilor era în toi, a apărut acest Pavlik Morozov, un băiețandru care a devenit una dintre imaginile de căpătâi în propaganda comunistă, mai exact, o invitație pe față la a devine turnător de mic. Părinții lui Pavlik Morozov erau gospodari, aveau grâu, porumb, făină, de toate. Când regimul a ”invitat” gospodarii să cedeze totul, tatăl lui Pavlik Morozov s-a opus, a încercat să ascundă bunurile etc. Iar aici intră în acțiune Pavlik, fiul lui, care era un pionier adevărat, așa că s-a dus și l-a turnat pe taică-su la organe.

Stați așa, thrillerul abia acum începe. După ce l-a turnat pe taică-su, acesta a fost deportat, bunurile conficate etc. Aici intră în scenă unchiul lui Pavlik, adică fratele lu’ tac-su, care nu stă prea mult pe gânduri și îl împușcă pe nepot, ca răzbunare. Astfel, Pavlik ajunge pionier erou, postmortem și devine un ”exemplu” pentru pionieri din URSS.

Ei bine, la un moment dat, la țară, nu mai țin minte în ce context, i-am povestit bunicului despre Pavlik Morozov, că uite ce curajos a fost etc etc. Bunicul, parcă îl văd, s-a uitat la mine pieziș și mi-a spus: “Poftim? Pavlik Morozov? Ăsta a fost un trădător, o lepădătură! Ăștia la școală vă bagă în cap tot felul de prostii, iar voi credeți în ele, fiindcă sunteți niște mucoși prostănaci! Voi habar n-aveți!”. La care eu m-am întărâtat, nu mi-a plăcut tonul lui și am insistat că ”Pavlik Morozov a fost omorât, că de fapt taică-su și unchiul lui erau de vină” etc. La care bunicul meu și mai supărat: ”Auzi? Ascultă la mine! Pavlik ăsta al tău și-a meritat soarta, fiindcă nu-ți torni niciodată părinții sau frații. Niciodată! Mai ales că nu aveau nicio vină, nici taică-su care era gospodar, și nici rudele lor. Doar s-au împotrivit regimului, cum era și corect. Iar Morozov ăsta, o coadă de topor, l-a turnat. Și rușii l-au transformat în erou. Ce rahat! Să nu te mai aud cu Morozov și alții!”

Țin minte că asta m-a bulversat atunci, aveam 10 ani, dar discuția era una ”matură” în sensul adevărat al cuvântului, fiindcă practic mi s-a aprins beculețul. Era amuzant că bunicul nu trata ironic treba asta, el chiar avea pata pusă pe ruși, încă din tinerețe. Astfel, eu am înțeles foarte devreme ce este propaganda și indiferent din partea cui vine și care sunt intențiile, tot propagandă rămâne. Totuși, comparativ cu propaganda occidentului, neuromarketingul de azi care se extinde pe toate căile, propaganda de altă dată pare naivă și penibilă. Și e normal, cu cât omul devine mai elevat, cu atât și propaganda ”e nevoită” să evolueze ca să aibă vreun efect.