La începutul săptămânii am lansat cea de-a doua temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră:  “Ești ultimul om de pe pământ. Cum arată o zi din viața ta?“

Concursul s-a încheiat astăzi, 31 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de mâine, 1 aprilie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Tatăl Anei a transcris și ne-a trimis pe mail textul finalist al fiicei sale. Ana are 11 ani.

***

Era joi când s-a întâmplat. Tot orașul era la protest, inclusiv familia mea. Deci, eram singură acasă.

Îmi făceam temele, când, deodată, o rază albastră a lovit fix în centrul orașului, probabil chiar acolo unde erau protestatarii. Devenea din ce în ce mai luminoasă, încât nu m-am mai putut uita.

A durat jumătate de oră până a încetat și a dispărut complet lumina. Atunci m-am decis să plec, să văd ce s-a întâmplat.

Când am ajuns în centru am realizat că toată lumea a fost absorbită de acea rază misterioasă. Având în vedere că mă aflam lângă Operă, m-am gândit că nu ar strica să mă aventurez prin garderoba ei.

Mi-a luat ceva până să o găsesc, dar până la urmă am dat de ea. Era foarte mare și împărțită pe secțiuni. Era incredibil. Erau cel puțin 200 de costume acolo. Printre ele se aflau: rochii lungi și sclipitoare, sacouri și pantofi haioși, salopete multicolore, căciuli amuzante, baghete, coronițe, mărgele și peruci ciudate. Erau cam mari, dar asta nu mă împiedica să le îmbrac și apoi să le întind pe toate scenele.

După ce m-am plictisit de atâta actorie, m-am dus la mall ca să mănânc niște mâncare chinezească. În drum spre stand m-am apucat să număr banii din sertare și… uneori să-i bag în buzunare. Dacă vor mai fi oameni vreodată voi fi cea mai bogată dintre ei, daca nu, mă mulțumesc să fiu singurul om și cel mai bogat.

În timp ce mâncam mi-a venit o idee, pe care am pus-o în aplicare imediat ce am terminat micul dejun.

M-am dus la supermarket și am luat două coșuri mari. Într-unul din ele am pus toate rechizitele școlare în afară de cele pentru artă și patroanele. În celălalt am pus salata mea preferată, ciocolată și cipsuri.

A fost mai greu să le duc acasă, dar, până la urmă am reușit să le car până la etajul  4. Știam că pot merge și în alt apartament, dar am vrut la mine acasă.

În seara aceea m-am uitat la FRIENDS și la CASTLE, serialele mele preferate de adulți. Până la 11:30 am stat pe canapea și am mâncat porcării, în timp ce în cuptor ardeau toate rechizitele.

Am adormit gândindu-mă: „Oare cum va fi ziua de mâine …?”.