La începutul săptămânii am lansat cea de-a opta temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: O scrisoare către tine, pe care ai vrea să o citești peste 10 ani. Ce ți-ai spune? Ce vrei ca viitorul TU să știe 10 ani de acum încolo?
Concursul se încheie dumincă, 1 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 2 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Ana-Maria Chetreanu știe că nu poate câștiga runda aceasta, dar ne-a trimis textul de mai jos, deoarece scrisul este o pasiune pentru ea.
***
Dragă Ana,
Au trecut 10 ani, destul de mult timp ar spune unii, prea puțin as îndrăzni eu să cred, încă mai ai multe taine ale vieții de descifrat, deși te apropii de vârsta mijlocie, de pragul vârstei de 40 de ani. Totuși te admir pentru un lucru, pentru faptul că ai învățat să nu-ți mai faci planuri, acestea fiind doar glume bune pentru acea entitate de sus, fie ea Dumnezeu, Allah, Buddha, etc.
Nu, tu nu-ți mai faci planuri deșarte, nu mai programezi totul precum un robot, lași viața să curgă în ritmul ei, te bucuri de fiecare clipă și nu mai cauți să corespunzi tiparului creat de alții, să intri în rândul lumii, cum se spune. Sufletul tău este veșnic tânăr, așa cum ți-ai dorit, vârsta… doar în buletin, pentru că tu nu te concentrezi, așa cum poate multe doamne de 40 de ani o fac, într-un mod ostentativ, pe injecțiile cu botox, acid hialuronic, liposucții, etc.
Tu ai căutat dintotdeauna ca sufletul tău să nu fie invadat de riduri, metaforic vorbind, și l-ai reanimat cu brio de câte ori a fost invadat de îndoieli, deznădejde, lupta pentru dreptatea pe care știi că o ai, dar pe care nu ți-o acordă nimeni, frustrări, neajunsuri, trădări, etc.
Da, eu, alter-ego-ul tău, știu că și după ce ai adăugat încă zece file în cartea vieții tale, gândești la fel, spunându-ți că viața este un roman pe care tu însuți îl scrii, filă cu filă, și pe care trebuie să încerci să ți-l faci cât mai palpitant, astfel încât să stârnești și interesul celor din jur, care pot trage învățăminte din cuprinsul cărții vieții tale.
Știu că finalul va fi unul apoteotic, oricând va fi să vină el, căci tu ai evitat cu tot dinadinsul să te pierzi în marea de indivizi comuni, care se scaldă în banalul cotidian.
Ador faptul că zâmbești în continuare, că nu ți-ai pierdut zâmbetul ingenuu, înțelegând că o zi pierdută e acea zi în care nu zâmbești. Orgoliul nu te mână în lupte care sunt pierdute înainte de fi început, însă ambiția, da. E greu, acesta este temperamentul tău, însă trebuie să înțelegi că nu întotdeauna binele triumfă. De câte ori nu ai avut un ideal la care te raportai și care în final ți-a adus doar frustrări, nervi vărsați pe persoane care nu meritau asta din partea ta?
Lumea în care trăim a evoluat, în bine, în rău, doar timpul va decide, însă speranța de mai bine nu te părăsește niciodată. Fără de număr sunt momentele în care viața a dat cu tine de pământ, însă tu te-ai ridicat, renăscând din propria cenușă, precum pasărea Phoenix. Oare vei avea aceeași forță și pe mai departe? Eu sper că da, pentru că tu consideri că viața mai are multe de oferit pentru tine și bine faci, căci ești pregătită să accepți orice provocare, așa cum în urmă cu câțiva ani ai renunțat la jobul pe care îl aveai, în care nu te mai regăseai. Așadar, nu ți-ai mai dorit un compromis, o meserie făcută doar pentru bani.
Închei aceste rânduri în speranța că ți-a făcut plăcere lectura lor și că Viitoarea Tu, de peste alți 10 ani, va fi un Om cel puțin la fel de bun, care iubește să fie iubită și urăște să urască!
