Dragilor, eu personal am căutat răspunsul acestei întrebări mult timp. Pot spune că încă din adolescență, acea” perioadă mai dificilă “, să -i spunem, prin care trecem sau am trecut cu toții. Pot spune că am găsit răspunsul care să mă mulțumească pe mine ca femeie abia acum, în pragul vârstei de 30 de ani, când consider că am adunat ceva experiență de viață. Precizez asta deoarece nu vreau să generalizez în acest articol. Nu! Pur și simplu aceasta este părerea mea și nu doresc să-i dau valoare de adevăr general valabil pentru toți. Fiecare persoană are dreptul la o opinie personală, căci nu-i așa, avem nevoie de diversitate.
Tindeam să cred în adolescență că așa este normal – ca noi femeile, “sexul frumos si slab totodată “, să fim într -o permanentă competiție cu bărbații – “sexul tare”. Nici nu ai cum să crezi altfel, când pornești la drum într -o familie în care mama îl cicălește tot timpul pe tată, plîngîndu-se că este înșelată cu multe femei care nu sunt de condiția ei, că banii nu ajung niciodată, iar tata se simte obosit de ea și bate cu pumnul în masă, urlând că el este cel care aduce bani în casă, așadar poate face ceea ce dorește.
Încă din copilărie ni se creionează astfel drumul pe care să-l urmăm în viață, dacă alegem să preluăm exemplul părinților și nu să avem propria părere în ceea ce privește sexul opus. Nu! Femeile nu vin de pe Venus, iar bărbații de pe Marte. Eu consider că ambele sexe vin din același loc. Nu aduce nimic bun în viața noastră faptul că ne dorim să purtăm un război cu bărbații, având în vedere faptul că oricum viața este destul de scurtă. La ce sunt bune atât orgoliu nemăsurat, atâtea frustrări și iluzii ?
De fapt, eu consider că ar trebui să ne completăm reciproc, să ne iubim (în funcție de persoană, ca iubit sau pur și simplu ca om din jurul nostru), dar mai ales să ne respectăm. Nu cred că există egalitate nici de o parte, nici de cealaltă. Doar ne completăm. Căci ce am fi noi femeile fără bărbați? Sau ce s-ar întâmpla cu ei dacă nu am exista noi? Cred că lumea ar fi mult mai pustie! Și nu mă refer aici doar la procreare.
Cât de frumoasă este o femeie care alege să-și păstreze feminitatea, acea gingășie și “neajutorare”, nealegând să împrumute din atributele unui bărbat, să încerce oarecum să-l provoace la luptă. Greșeli, recunosc, există de ambele părți. Câți bărbați nu știu ce vor și se joacă deodată cu mai multe destine, provocând multă suferință în jur? Însă câte femei frumoase, deștepte, cu potențial, “se vând ” mult prea ușor, alegând o aparență banală în locul esenței?
Cred că au trecut pe rând epocile în care femeia s-a emancipat, a devenit egală cu bărbatul, pe anumite planuri, zic eu, așadar hai să apară și perioada în care femeia și bărbatul coabitează, nu se mai luptă pentru poziții sociale fruntașe, excelarea în anumite domenii, etc.
Aceste idei le împărtășesc și elevilor mei, reamintindu-le că respectul primează în relația femeie-bărbat, iar a fi o femeie independentă nu este egal cu a fi o femeie CÂȘTIGĂTOARE într- o luptă care, practic, nu are ce căuta în viața noastră. Dacă ești un profesionist în ceea ce faci și fugi cât poți de compromisuri, ieși oricum în evidență, indiferent de sex.
So, make love not war!
……………………………………………………………………………………………………….
La începutul săptămânii am lansat prima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Victor/Victoria sau Eterna bătălie între sexe. Cine are victoria?. Un nou sezon deoarece am schimbat puțin placa, în ceea ce privește premiul.
Primim răspunsurile voastre până duminică, 13 mai, ora 14:00, pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro, iar cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul Anei Maria este, din nou, unul din textele finaliste.
