Întreb pentru că răspunsul poate fi o dilemă serioasă a părinților de astăzi.
Supoziția europeană a dispariției lui Dumnezeu este oficială, conceptual vorbind, de acum aproape 140 de ani: Gott ist tot. Ceea ce înseamnă nu că Dumnezeu este tot, ci că nu mai e deloc, a murit. Ulterior, afirmația a primit o progresivă confirmare din punct de vedere social. La nivel mental (credințe, valori) și la nivel comportamental, omul s-a delimitat tot mai mult de divinitate. Chiar și cei care nu se grăbesc astăzi să o nege complet, se raportează tot mai personal la ea, ceea ce ar fi fost de neconceput odinioară. Pentru că divinitatea a reprezentat, până recent, o instanță morală semnificativă în rândul maselor, greu de ignorat. Tot ce făceai de capul tău, eludând tablele legii, era judecat aspru. Nu doar de câțiva, ci de cei mai mulți. Astfel că religia, indiferent de varianta interpretativă dominantă (confesiune), avea funcția de watchdog al moralității comunitare, întărind legea laică. Asta nu înseamnă că era cineva perfect. Nici că rata infracționalității era zero. Și în alte vremuri, ca și acum, oamenii se certau și se împăcau frecvent cu Dumnezeu și cu magistrații, doar pricinile (culpele) nuanțându-se în timp.
În perspectivă, delimitarea omului de zei și natură pare să lase unui singur arbitru sarcina de a modela purtarea și acțiunea umană, la nivel macrosocial: Justiția organizată statal/suprastatal. Această Justiție, care înglobează, de altfel, o parte din poruncile religioase, a ajuns la o performanță foarte ridicată în era instaurării democrațiilor. Noile regimuri politice au întărit mult sistemul legal, în formă și în fond. Justiția și educația au devenit accesibile tuturor. Așa că, tot mai bine protejat de stat și tot mai autonom în viața de zi cu zi, datorită mijloacelor moderne de trai, omul și-a luat destinul în brațe, cu inima mai ușoară decât acum 100 de ani.
Numai că sistemul juridic, cu fundamentele și preceptele sale, este ceva atât de complex și, totodată, atât de impersonal, încât nu poate fi înțeles la orice vârstă. Nu poate fi explicat copiilor și nu poate fi lesne interiorizat. În plus, nu are o stabilitate intrinsecă – legile statului sunt supuse permanent modificării. Și nu întotdeauna în sensul unei îmbunătățiri, din păcate, iar un sistem de legi slab/slăbit dă un semnal negativ întregii societăți, eliberând și încurajând potențialuri nocive pe care doar teama de sancțiuni le ținea în frâu. În tot acest timp, școala informează și formează abilități, nu ținute morale. Așa că instanța familială rămâne absolut centrală în modelarea caracterului à la longue. Dar dacă nu crezi într-o învățătură stabilă, veche de veacuri, cum îți înveți copiii despre bine versus rău? Ce le spui, ca să dureze o viață? Cum poți fi convingător în chestiuni etice? Discernământul este în noi, dar se cultivă. Dacă nu le prezinți un sistem moral, ar putea exemplele circumstanțiale, ele singure, să-i ghideze pe copii? Până când vor ajunge să înțeleagă sistemul de legi, cum le explici dreptatea și rostul binelui? Ce îi poate ajuta să discearnă între rău și bine, să le recunoască în mediul din jur și să le gestioneze? Funcționează satisfăcător sfaturile Să faci așa / Să nu faci așa, fiindcă Nu e bine / Nu e frumos? Chiar și când sunt repetate cât poți de mult, au puterea de a rodi și a se generaliza? E de-ajuns exemplul personal? Practicarea spiritualității este o prelungire în exterior a complexității interioare a omului. Nu știu ce urmează după tranziția de la familii omogen-credincioase, la familii în care doar generația părinților sau bunicilor au trăit modelul “existenței lui Dumnezeu”. Rămâne încă de elucidat dacă, după desvrăjirea de proporții a lumii chiar sub ochii noștri, oamenii pot merge liniștiți mai departe.
……………………………………………………………………………………………..
La începutul săptămânii am lansat ultima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Propune o temă pentru concursul Vocea Ascultătorului. Despre ce ai vrea să scrie toți cei care participă la concurs? Justifică-ți propunerea. Pentru a intra cum se cade în noul sezon, am mărit miza. Alături de premiul deja consacrat, cea mai bună temă propusă va reprezenta prima provocare al celui de-al treilea sezon.
Concursul se încheie dumincă, 15 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 16 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai sus este unul din textele finaliste.
