La începutul săptămânii am lansat cea de-a doua temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce lucru din lumea asta reprezintă artă pentru tine? Pentru că știm că arta e subiectivă, dar mai ales pentru că știm că nu se rezumă doar la pictură, sculptură, cinematografie, teatru sau literatură.
Concursul s-a încheiat ieri, 20 mai, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de astăzi, 21 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
Își începe dansul cu o piruetă pe pereții reci de sticlă, jucându-se lasciv cu rochia de un roșu sângeriu care îi dezbracă picioarele. Se învârte și împrăștie în aer aromele fine de vanilie. Toate privirile se îndreaptă spre rochie, siluetă, accentul se pune pe nuanțe; câțiva pași, și încă o piruetă care eliberează parfumul ascuns din spatele gâtului – de cireșe negre. Un Cabernet Sauvignon cu tanini puternici, ușor înțepători, cizelat în lemn de stejar, cu note de cafea, gust de coacăze negre și tutun uscat.
De la sticla cu umeri rotunzi feminini, cu gâtul lung și subțire, la paharele cu piciorul fin, la tirbușoanele care, cum au spus francezii, nu trebuie să agațe dresul de mătase dacă mângâie coapsa unei femei, vinul se îmbracă bine. Și trăiește frumos.
Ca și francezii, este ușor pretențios, dar asta e doar parte din farmecul lui. Are nevoie de odihnă după o călătorie lungă, are nevoie să respire. Preferă o temperatură rece, de castel, orice grad în plus îi poate strica toată ziua. Apa nu-i face bine. E ca o pisică, dacă vreți, doar că nu strânge atât de multe like-uri. Poate dormi timp îndelungat doar pentru a se trezi mai matur, mai înțelept. Însă va sta cu tine și te va asculta ore-n șir, încurajându-te să te povestești și nu te va judeca niciodată. Te va însoți peste tot și va fi mereu altul, în funție de terroir, în funcție de zonă și chiar în funcție de an. Va fi mereu imprevizibil și niciodată nu vei știi la ce să te aștepți. Îți va fi muză și pierzanie, liniște și frământare.
Și se va povesti pe sine. Îți va spune ce soi e, din ce an, dacă a fost îngrijit așa cum trebuie, dacă vița de vie a fost suficient de stresată, și dacă a fost, îți va spune și de ce. Va fi confidentul tău. Îți va vorbi despre struguri, despre copilăria lor, despre cum au fost culeși; îți va descrie podgoriile și mirosul de viță de vie, îți va creiona mâinile fine de femeie care culeg strugurii și mângâie frunzele, trebuie doar să știi să-l asculți. Și asta e o artă.
Se va purta ca o amantă și te va seduce fără să-ți dai seama. Îl vei savura ascultând Chopin în surdină și vei ameți de plăcere. Sufletul nu se va mai gândi la nimic, mintea se va bucura. Căci ce altceva ne putem dori de la artă, decât plăcere și suflet? Vinul, ca și arta, e pentru suflet.
„Ca să nu fii robul încătuşat al Timpului, îmbată-te: îmbată-te fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu iubire, cu orice – numai să te îmbeţi.” – Charles Baudelaire, trad. de Al. T. Stamatiad.
