Îmi plac foarte mult Scrisorile Zdruncăi și îmi place mult cum scrie Andreea Lupu, o tînără autoare care, în curînd, va debuta în volum la Editura Paralela 45 chiar cu aceste scrisori, din care publicăm, în premieră și în exclusivitate, o mică selecție. (Iulian Tănase)

Prima scrisoare către Vitoș.

Dragă Vitoș,

Dumnezeu mi-e martor, nu mă deranjează nimic la Spectaculoasă câtă vreme ziua tace și se retrage în colțu’ ei.

Până mai alaltăieri m-a hărțuit începând cu ora 10.00 a.m, cu stiloul în mână. M-a forțat să stau nemișcată cu orele, timp în care m-a continuat în desene pe pereți, pe covor, pe gresie și pe parchet . Mi-a redesenat urechile și cam toate extremitățile, iar când totul a încetat și m-am ridicat de pe scaun, și-a dat seama că desenele rămase în urma mea n-aveau niciun sens fără mine în centru.

Îți promit să-ți scriu cel puțin o dată la trei săptămâni.

Nu știu ce să mai zic, mă opresc aici.
Eu eu eu, Zdrunca.

***

A 3-a scrisoare.

Dragă Vitoș,

În Instituție am ajuns într-o Luni, când toate ceasurile rele urmau să vină de-abia în ziua următoare.

Camera mea cu pereții de sticlă e aliniată pe Culoarul Camerelor cu numărul Trei, care se întinde nesfârșit în stânga, nesfârșit în dreapta.

Cum am ajuns în pragul ei, Spectaculoasa a sărit din mine și mi-a pus piedică, până am căzut înăuntru.

Zdrunca,

Adăpostită

***

A 8-a scrisoare.

Vitoș deștept,

știu că nu știi.

Tu știi?

Aici se întâmplă lucruri și Spectaculoasa aproape a dispărut. Când se face seară apare și punctează intens întâmplările de peste zi. Îi fac față cu greu și adorm cu ea și cu Dumnezeu în gând.

Nici nu știu, Vitoș dragă.

Doar atât, că nu știi tu.

Zdrunca, proastă

***

A 20-a scrisoare.

Vitoș gol,

m-am umplut de oameni.

Se-ntâmplă ziua, când mă plimb prin Instituție, cu treabă, sau pur și simplu. Eu trec pe culoare, ei trec prin mine si rămân.

Spectaculoasa e îngrijorată. „Vino, Zdrunco. Vino la mine”, îmi zice de trei seri încoace și pe urmă mă prinde în brațe. Nu vorbește nimic da’ mă ține așa o vreme. Până când ușa camerei se deschide, și apoi se închide. Se deschide, și apoi se închide. Ies oamenii din mine. Ies din mine și apoi ies pe ușă. Un om, doi oameni, trei. Patru, cinci, șase.

Zdrunca

***

A 23-a scrisoare.

Vitoș iubit,

De câteva săptămâni, îmi bate inima ciudat. Nu ți-am scris, dragule, să nu te îngrijorezi. În dimineața asta a fost mai rău ca oricând. M-am speriat tare, am băut un pahar cu apă și m-am așezat în fotoliu.

Așteptam să treacă, când a venit Spectaculoasa.

„Ce faci, Zdrunco?“, a zis și s-a uitat la mine-n piept. „Nu vezi cum cresc inimile în tine?“. După care m-a pocnit tare cu pumnul în stern. Cling! Clang! S-a sfărâmat ceva înăuntru.

„Pe-asta de cristal am spart-o acum. Da’ cu aia de stâncă, exact lângă aia de carne, n-am ce să fac. Mă mai gândesc.“

Zdrunca,

Prea-iubitoare.

***

A 28-a scrisoare.

Dragul meu,

De o săptămână scriu începuturi de scrisoare, și numele tău nu se așterne pe hârtie. Te-am uitat un pic.

Să se fi întâmplat când m-a lovit Spectaculoasa în plex ultima dată? Îmi sărise inima de carne din piept și s-a grăbit să mi-o împingă la loc.

Sau să fi fost când s-a așternut Uitarea peste Instituție? Nu mai știam de noi și unii de alții, și nimeni nu mai știa la cât se servește micul dejun. Atunci am sechestrat-o pe Spectaculoasă înăuntrul meu, și am pus-o să-mi repete fără oprire numele: „Zdrunca, Zdrunca, Zdrunca“. N-am vrut să uit de mine.

Te sărut, dragule.

Zdrunca,

Re-amintită

***

A 31-a scrisoare.

Vitoș uitat,

În Instituție vine vara. Craiul Nou mi-a lăsat deja de 3 ori semne pe trup.

Am încercat să mă ascund de el ori de câte ori a apărut, dar Spectaculoasa mi-a prins urma, m-a dezbrăcat din priviri și m-a trimis afară, în văzul Lunii.

„Nu doar eu te văd, Zdrunco”, mi-a zis. „Luna toată te vede. Stai să se uite de tot, cu totul.”

Și-am stat, Vitoș. Până s-a uitat.

Zdrunca,

Prea-văzută.