La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a noua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă ai fi Papă pentru o scurtă perioadă, ce reguli bisericești ai aboli și ce ai propăvădui creștinilor?
Concursul se încheie duminică, 16 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 17 septembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Voce nouă pe guerrillaradio.ro, Andrei ne-a trimis unul din textele finaliste.
***
Dragi ființe, de când am pășit pe treptele palatului acesta, m-am gândit la misiunea oferită cu generozitate de Gherrillieni. Vă văd pe toți din balconul meu dar nu văd de fapt pe nimeni. Mă simt ca un dirijor în fața unei orchestre care a rămas fără instrumente. Mă simt în fața voastră ca un copil în fața unui muzeu închis. Ca-n fața unei biserici cu termopane și clopote aurite construite într-o mahala. Ca un parlamentar care vorbește de la tribuna Parlamentului. De fapt mă simt ca-n fața mea pentru că nici eu nu sunt diferit de voi. Aș vrea să spun că vreau să profit de timpul și funcția oferită. Aș vrea. Dar în același timp n-aș vrea să utilizez termeni specifici unor ideologii pentru că sigur aș supăra o parte dintre voi. Știu că sunteți foarte pretențioși și n-aș vrea să intrăm într-o spirală a urii. Ca să evit o astfel de situație, voi începe prin a vă adresa direct câteva gânduri ce vor sta la baza credinței noastre.
Întâi de toate, îmi voi scoate toate straiele bisericești și vă anunț că, la finalizarea discursului meu, nu va mai exista funcția Papală. Această regulă se va numi Adio Papa.
Nu vor mai fi nici episcopi, preoți, vicari, cardinali sau alte funcții.
Toate bisericile vor intra în conservare pentru o sută de ani și doar persoanele născute după anul 2080 se vor pronunța în privința lor. Până atunci, locurile de rugăciune vor fi în natură. În munți, în păduri sau pe malul mării. Fiecare să se roage unde se simte bine și să o facă în gând.
Din acest moment vă rog să vă puneți întrebări. Urmează o perioadă în care certitudinile vor fi pe cale de dispariție. Și eu mă întreb dacă am făcut bine sau rău în acest moment dar nu am un răspuns. Putem specula împreună, putem să facem exerciții de imaginație, dar doar câțiva dintre cei născuți astăzi vor prinde 100 de ani și vor putea răspunde la această întrebare. Până atunci, nu vă mai luați în serios. Singurul lucru cu adevărat serios e râsul. V-am pregătit încă ceva. Îl invit pe Bono în balcon. Hai să cântăm împreună “With or without you” până răsună Piața San Pietro! Eu mi-am terminat discursul și treaba. Nu vreau să vă mai rețin. Până peste 100 de ani, numai bine. Ne vedem la mare!
P.S. – Pace! (în toate limbile pământului)
