Scolopendra este următoarea specie veninoasă ce trebuie trecută pe listă. Scolopendrele sunt nevetebrate cu mai multe rânduri de picioare. În România, doar o specie de scolopendră poate fi întâlnită pe întreg teritoriul ţării. Acestea duc în general o viaţă ascunsă, pe sub buşteni, pietre etc. dar, ocazional, pot fi găsite şi în apropierea gospodăriilor.

Aparatul lor bucal poate injecta o saliva ce conţine un amestec de toxine. Deși mușcătura nu e mortală, ea poate să genereze complicații, exact ca la scorpioni. Cele mai afectate sunt persoanele slăbite, copiii sau persoanele cu alergie la venin. Muşcătura poate fi dureroasă şi generează umflătură locală, mai rar alte efecte secundare.

Vă vine să credeți sau nu, după șerpi, scorpioni și scolopendre urmează broaștele în lista de animale cu potenţial toxic. Deși broaștele nu pot mușca, neavând dinţi, tegumentul lor conține toxine ce sunt periculoase în cazul contactului cu ochii sau în cazul ingerării. De aceea vom prezenta în continuare cele patru specii de broaște din România care conțin toxine în piele.

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Pe nedrept numită broască râioasă, datorita tegumentului presărat cu mici protuberanțe, broasca rugoasă brună este o specie preponderent nocturnă, cu un mecanism de apărare eficient contra prădătorilor săi: în spatele ochilor, pe cap, prezintă două glande (numite parotoide) care, prin presare, elimină o toxină albă, lăptoasă, cu proprietăți halucinogene. Femela este mai mare decât masculul.

Acest lucru era cunoscut oamenilor încă din Evul Mediu. Aceștia storceau glandele și, efectiv, lingeau broaștele pentru a beneficia din plin de efectul toxinei. Efectul este extrem de neplăcut, însă intoxicaţia nu provoacă decesul. În această fotografie, în spatele ochilor, glandele parotoide sunt vizibile. În aceste două zone, pielea care le acoperă prezintă mici perforații prin care se eliberează toxina.

Broasca rugoasă verde (Bufotes variabilis)

Ruda mai de la oraș a broaștei rugoase brune, broasca rugoasă verde se bucură de același PR negativ datorită tegumentului asemănător, cu protuberanțe aidoma negilor. Această specie este tot nocturnă, dar, pentru că e extrem de adaptată la condițiile de mediu și la modificările produse de antropizare, este mult mai ușor de văzut și în zonele locuite, în grădini, curți și ferme, inculsiv în orașele mari, chiar și în București.

Specia are același mecanism de apărare, având o toxină în glandele din spatele ochilor. Pentru că e o specie antropofilă, cel mai adesea câinii de companie sunt afectați de toxina conținută de glandele de pe cap, deoarece aceștia le mușcă și pot intra în convulsii.

Deși de la distanță pot părea respingătoare pentru unii, de aproape, însă, putem admira unii din cei mai spectaculoși ochi din regnul animal.

Dar nu doar broaştele rugoase au toxine în piele. Izvoraşiii sunt alte două specii de broaşte care au toxine la nivelul pielii.

Izvorașul cu burtă galbenă (Bombina variegata)

Această broască poate fi întâlnită în zone de deal şi munte, pielea având aspect similar cu cel al speciilor de mai sus, cu protuberanţe de mici dimensiuni. Este uşor de recunoscut după ochii cu irisul în formă de inimă.

Această broască de talie mică are, spre deosebire de celelalte două specii, şi un colorit puternic contrastant pe abdomen (galben cu mici pete negre), care semnalizează faptul că tegumentul conţine toxine. Însă, spre deosebire de broaştele rugoase, toxina este eliberată sub forma unui mucus de pe întreaga suprafaţă a pielii.

Izvorașul cu burtă roşie (Bombina bombina)

Foarte asemănătoare cu izvoraşul cu burtă galbenă, cealaltă specie de izvoraş (Bombina bombina) are un colorit ventral diferit: negru cu puncte albe şi mici pete galbene, portocalii sau roşiatice. Izvoraşul cu burtă roşie are o repartiţie la altitudine ceva mai joasă decât a izvoraşilor cu burtă galbenă, iar în habitatele unde cele două specii se întâlnesc, pot fi văzute şi exemplare hibride.

Aidoma celeilalte specii de izvoraş, şi la acesta din urmă toxina este eliberată sub forma unui mucus de pe intreaga suprafaţă a pielii. Efectul acestor toxine este neplăcut, de aceea recomandarea este să spălaţi bine cu apă şi săpun mâinile şi alte zone cu care mucusul a luat contact, nefiind necesare alte măsuri suplimentare.

Încheiem această listă cu poate cea mai emblematică specie de amfibian din Carpaţi şi una din cele mai neînţelese fiinţe: salamnadra.

Salamandra ( Salamandra salamandra)

Întâlnită în tot arcul carpatic, precum şi în zonele submontane adiacente (mai puţin în Dobrogea, unde lipseşte), salamandra a fost mereu înconjurată de legende. Unii cred că trăieşte sute de ani, alţii că e otrăvitoare, alţii că rezistă la cele mai grele îngheţuri şi la cel mai puternic foc, etc.  Acest lucru se datorează aspectului său inconfundabil: pielea neagră cu pete galbene sau portocalii, desenul având contrast puternic.

Realitatea este că salamandrele sunt longevive datorita metabolismului încetinit, este rezistentă la temperaturi mici, fiind o specie iubitoare de altitudine şi are şi toxine la nivelul tegumentului. Salamandrel, au, precum broaştele rugoase, două glande parotoide situate pe cap, în spatele ochilor. În aceste două zone, pielea care le acoperă prezintă mici perforații prin care, prin presare, eliberează o toxină cu aspect lăptos, care însă devine periculoasă doar dacă este înghiţită sau intră în contact cu ochii. Dacă spălaţi bine cu apă şi săpun mâinile şi alte zone cu care secreţia a luat contact, nu mai sunt necesare alte măsuri suplimentare.

De notat că tritonii, rudele aceteia, nu au toxine în piele, deşi  unele specii au abdomenul la fel de colorat ca al salamandrelor sau izvoraşilor. Mai sunt şi alte insecte şi alte nevtrebrate cu venin (meduze, viespi, albine, păianjeni), dar despre ele, intr-un articol viitor.

Pe final, o recomandare: dacă în urma contactului cu oricare din aceste specii apar probleme de sănătate de orice fel, mergeţi de urgenţă la spital sau măcar la medicul de familie. Dacă nu doriţi să vă expuneţi acestor riscuri, folosiţi încălţăminte înaltă şi pantaloni lungi în plimbările prin zone cu vegetaţie unde puteţi călaca din greşeală peste aceste specii, evitaţi să le manevraţi cu mâinile goale şi spălaţi-vă bine pe mâini după ce vă întoarceţi de la plimbarea în natură.

Spor la semnalări (în siguranţă) tuturor!