Îl urmăresc de ceva timp pe David Sinclair, un genetician care privește bătrânețea ca pe o boală. Nu în sensul că putem să nu mai trecem prin senectute dar ea nu trebuie să fie grea și degenerativă. Poate vă fac poftă și vouă cu asta:
Citește și
Scrise de...
Producător de muzică. Muzician al producției.
Om bun la toate, dar mai ales la marketing.
Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.
Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.
Cu vocea și chitara la degetul mic.
Master Shifu în ale istoriei.
Spirit critic. Regizor.
LogOutist profesionist.
Scandinavi din România.
Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.
Spirit ludic și gastronom liric.
Muzică. La Control.
Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.
Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.
Iubitor de păsări și alte animale.
noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem
Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.
Știrist. Cinefil convins.
Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.
Stăpâna hohotelor de surâs.
Antlover: pe urmele furnicilor.
Războinic de tot RîSSul.
Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.
Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.
Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.
Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.
Muzician de cuvînt.
Profă de Română de România.
De la Guerrilla de Dimineață până seara.
Cogito Ego Sum.
Spirit multifuncțional, atins de Febre39.
Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.
Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)
Liniștitor, fără efecte.
Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.
Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.
Îndrăgostită de toate cele care nu există.
Maestru biciclofonist.
Iubitor de fluturi.
Poetă, librar şi încă ceva.
Progresare humanum est.
Cu știința-n sânge.
Zînă online. Dar și offline.
Vinyl, Rum, Tapas & Wine
Sau poate asa : https://www.youtube.com/watch?v=Oy–RhivqBE
Thank you so much Dobro for this maxima interesting speech. If there is such a thing as chance, it is funny, because yesterday I read an extract from “India” by Mircea Eliade. He described the Khumb Mela celebration, which takes place every 12 years in India in Allahabad, where people from all across India and beyond come to purify their souls and bodies in the junction of the two sacred rivers, Gange and Yamuna. What is interesting about this celebration is that saints walk around naked covered in ashes, men or women, in the name of what? They believe in the mortality and disgrace of bodies, in oppostion to the never lasting spirit which imporves at each chance of incarnation. Their believes come in oppostion to ours, we who believe we need to live the most of all during on one journey on Gaia. What is surprising is, despite their blatant material poverty, they are ten times happier than we are…