Am fost acuzat recent că-mi place folk-rockul. Așa că am adus cu mine un album folk rock (și nu numai), primul album românesc pe care vi-l arătăm la Album Duminical, duminică 23 septembrie de la ora 14:00.
Am ascultat piese de pe el toată copilăria și apoi mai serios prin adolescență, când începusem să le și înțeleg. Albumul apărea pe pământ cu doi ani înaintea mea – “Nicu Alifantis: Piața Romană, nr. 9”, pe care se găsesc unele dintre piesele mele preferate de la Alifantis, dar și favoritele publicului și cu toate astea nu cred să-l fi ascultat de la cap la coadă până anul ăsta.
Piața Romană, la numărul 9, locul unde Nicu Alifantis a și dat naștere acestui album. (Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu apartamentul, din păcate, el a fost vândut în 1997.)
O grămadă de sunete noi, încă proaspete găsim în Piața Romană numărul 9, care se datorează și unor scule noi pentru peisajul muzical din România de la acea vreme. Negativele s-au tras in Piața Romană numărul 9, apoi vocile s-au tras în studioul Electrecord, Studioul Tomis. Piesa Piața Romană nr. 9 a fost scrisă de Alifantis chiar în studioul Electrecord, de nevoie: îi mai trebuia o bucată ca să iasă LP-ul de 45 de minute așa că l-a rugat pe Alexandru Andrieș să-i scrie niște versuri despre locul unde trăia și crea. Și ala a ieșit ultima piesă de pe album, una acustică și memorabilă.
Despre versuri, numai de bine: ele se împart între Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Radu Stanca și Alexandru Andries, cu o surpriză totuși din partea lui Alifantis, care scrie aici versurile piesei Floarea Soarelui, un lucru destul de rar în cariera sa. Sigur, Nichita pare elementul central.
Pe coperta albumului apare Nicu Alifantis cântând la chitară și stând pe scaun într-un costum foarte chic, în carouri, primit cadou din Germania. Îl mai are și acum, Alifantis, chiar dacă nu-i mai vine. Și, dacă te uiți cu atenție în partea dreaptă jos pe copertă poți observa și un elefant mic 🙂
O frumusețe!
