Un B oscilant cu îmbunătățiri.
Să-ncepem sec. Există filme bune, filme proaste și filme așa ș-așa. Hai să le zicem ”ashashasha”. Totuși, filmele ashashasha nu sunt neapărat de categoria B.
De fapt, un film de categoria B nu e musai să fie de categoria B de la început până la capăt. El poate începe bine, ca un film de categoria A, dar apoi vine o fază care e clar de categoria B, după care filmul poate reveni (sau nu) la categoria A, pentru scurt timp.
Pe de altă parte, există filmele de categoria C, proaste, și filmele de dincolo de categorie, precum Birdemic. Tocmai de asta Birdemic e un film paradoxal, fiindcă nu se știe dacă e făcut intenționat atât de prost sau e o de o prostie autentică.
Dar să ne întoarcem la filmele de categoria B, oscilante sau cu îmbunătățiri. De regulă, după ce vedem așa un film, dacă nu ne-am distrat, putem rămâne cu un gust amărui. Mai ales dacă idea, conceptul sau povestea au fost super, dar felul în care a fost pusă în scenă lasă de dorit. Fie actorii au jucat cam nașpa, fie muzica a fost nepotrivită, fie scriptul a avut scăpări, momente penibile sau patetice. Acum depinde de spectator. Ceea ce mie îmi pare dulcegărie, cuiva îi pică la inimă.
Ca să n-o mai întind, vă recomand TAU (2018) de Federico D’Alessandro, un film care s-ar încadra în zona Black Mirror, deci un SF de tip avertisment, dar care oscilează între categoriile A și C. Cu alte cuvinte, anumite faze mi-au plăcut, dar altele au fost clar spre B, dacă nu chiar C. Merită totuși văzut ca prezentare estetică, grafică sau arhitectonică, câteva efecte speciale bune de pe la mijloc încolo și niscaiva suspans. Plus problemele pe care le ridică, în legătură cu inteligența artificială, tehnologie vs etică și altele. E un fel de HER, dacă ați văzut filmul, dar în negativ, mai cyber-thriller și cum spuneam, mai slăbuț per total. De ce totuși îl recomand? Citiți mai sus.
Iar în ultima instanță, măcar am văzut și eu pentru prima dată un savant care chinuie o inteligență artificială. Torționarul de a.i.
