Am (re)lansat noul sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Și am vrut, după o pauză cam lunguță, să știm doar ce faceți și cum sunteți la momentul citirii articolului și ascultării promo-ului de pe post.
Concursul se încheie joi, 22 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 23 octombrie.
Textul Aureliei este unul dintre textele finaliste.
***
S-a lăsat în sfărșit întunericul pe lacul Gorgova și pe canale. Pelicanii și-au găsit tihna și ei, sfârșiți de sperietură și de vânzoleala turbată a turiștilor de peste zi.
E ceva mai liniște noaptea, doar când și când mai trece câte un pescar cu lotca motorizată.
– Mama, ne e foame, mai vrem peștișori!
– Culcați-vă puii mei, vă mai aduc mâine, o să-i găsesc eu până nu încep să vină oamenii așezați în urgiile acelea tunătoare care răscolesc apa toată ziua.
– Vrei să zici că iar o să mai vină până lângă noi să țipe și să dea din aripile lor fără pene.
De ce vin așa aproape, ce vor de la noi? Doi dintre frățiorii noștri s-au speriat așa rău că n-au mai vrut nici măcar să mănânce pești, mi-e dor de ei.
– Știu, e foarte greu, nu mai înțeleg nici eu nimic. I-am auzit pe pelicanii creți spunând că la anul își vor căuta alt loc de cuibărit, departe de aici. Și-au tot pierdut și ei din pui.
– Ai văzut-o pe găinușa cufundacului ce vitează a fost când oamenii au venit chiar lângă ea? Și-a desfăcut aripile și ciocul și i-a amenințat, așa micuță cum e ea, și apoi și-a acoperit ouăle dar a continuat să strige la ei. Dar oamenii nu s-au speriat, arătau de parcă se bucurau și mai tare.
– Da, am văzut, chiar mi-au spus cufundacii că nu au mai putut face prea multe ouă ca în alți ani și familiile lor sunt din ce în ce mai mici. Dacă găsim un loc nou, fără oameni și fără tot zbuciumul și groaza pe care le aduc cu ei, poate le spunem și lor.
– Oare și oamenii pățesc la fel, vine și la ei o urgie mare și le omoară copiii și-i face pe toți să fugă din cuiburi?
– Cine știe, cred că nu pățesc la fel, că atunci ar iubi și ei liniștea, poate ne-ar iubi chiar și pe noi! Cine poate să știe? Poate undeva o fi vreun dumnezeu al păsărilor să ne ajute și pe noi.
***
Sursă foto cover: Unica.ro