Turcii îi spuneau “Karadeniz”, adică “Marea întunecată din miazănoapte”. Numele de Pontus Euxinus a fost dat de greci în timpul lui Herodot, care de altfel consemnează acest fapt, iar în timpul Imperiului Roman de Răsărit (secolele IV-XVI), Marea Neagră s-a numit Megali Thalassa. Despre marea noastră o să vorbim astăzi, cu toate câte le ascunde.
Trebuie să vă spun, încă de la bun început, că Marea Neagră este o mare unică și este o atracție extraordinară pentru cercetători de toate tipurile. Și asta pentru că marea întindere de apă, la marginea căreia se află litoralul nostru, are câteva particularități uimitoare. În primul rând, întâlnim lipsa aproape totală a curenților marini verticali și existența doar a curenților orizontali, pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic. Asta face că lumina și oxigenul să răzbească doar până la 150 de metri adâncime. În rest, un imens covor anaerob, însă nu lipsit de viață. Există microorganisme care folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. Ele formează un biosistem , care se apropie tot mai mult de suprafață. Biologii se tem că Marea Neagră ar putea deveni, în viitor, o mare moartă, sulfuroasă.
În cazul în care vă întrebați de ce nu face nimeni cercetări, aflați că acestea se fac, însă nu auziți de ele de la televizor. Spre exemplu, la expediţia comună ce s-a desfăşurat în perioada 22-31 iulie 2013 au participat 24 cercetători ştiinţifici (fizicieni, chimişti, biologi) din cinci institute de cercetare – Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (INCDM) – coordonatorul proiectului, Institutul GeoEcoMar (România), Institutul de Oceanologie din Varna (IO-BAS, Bulgaria), Facultatea de Pescuit a Universităţii din Sinop (Sinop) şi Centrul de Cercetări TUBITAK (Istanbul, Turcia). Expediţia s-a desfăşurat cu nava de cercetare „AKADEMIK“, aparţînând IO-BAS, dotată şi echipată cu laboratoare şi echipamentele necesare colectării probelor, dar şi efectuării unor analize la bord. Probele de apă, sedimente şi biotă au fost colectate pentru analiza a peste 15 parametri fizici (presiune, temperatură, salinitate), chimici (hidrogen sulfurat, clorofilă, azotaţi, azotiţi, fosfaţi, silicaţi) şi biologici (fitoplancton, zooplancton, zoobentos). O categorie aparte de probe chimice sunt cele pentru determinarea metalelor grele şi a poluanţilor organici persistenţi din apă, sedimente, dar şi din organisme marine. Un parametru care nu este cuprins încă în Planul de Monitoring Integrat al Mării Negre, fiind monitorizat doar de ONG-uri pe plaje şi, de curând, şi de INCDM, este cel privind deşeurile marine, atât cele plutitoare în apă, dar şi cele ajunse pe fundul mării. În această expediţie s-a testat aplicarea metodologiei folosite la nivel european de colectare a deşeurilor marine.
Se pot spune multe despre Marea Neagră și despre bazinul ei, care a găzduit sute de civilizații, iar cercetările recente au dus la descoperirea a mii de rămășițe ale vechilor ambarcațiuni, unele datând de acum 2500 sau 3000 de ani. Așa că, da, Marea Neagră este atractivă chiar și pentru căutătorii de comori:
Sursă foto cover aici.
