Ne-am tot fâstâcit, Alexandru și cu mine, ce album mai special, de sezon, să alegem petru săptămâna asta, fără să fie chiar colinde. Și n-am mai ales un album, până la urmă. Am ales o poveste, ceva pe vremea căreia nici nu exista conceptul de album. De fapt, în termeni moderni, cred că s-ar încadra la coloană sonoră, practic. Este vorba despre muzica baletului Spărgătorul de Nuci, compusă de Piotr Iilici Ceaikovski, cântată de Orchestra Simfonică Londra condusă de Andre Previn în 1972 și remasterizată la studiourile Abbey Road în 2011.

Povestea în două acte, pe scurt, decurge așa:

Totul începe în seara de Ajun, se împodobește breadul și se deschid cadourile. Are loc, practic, o petrecere de Crăciun la care e invitat și un personaj misterios, un magician, făuritor de jucării, care impresionează pe toată lumea cu păpușile lui dansatoare. El mai aduce și un spărgător de nuci sub forma unui soldățel, care în schimb e dat la o parte fiindcă toți copii erau vrăjiți de păpuși. Toți în afară de o fetiță. În orice caz, din răutate, un alt copil strică spărgătorul de nuci și fetița e distrusă. Noaptea, după ce s-au dus toți la culcare, fetița se întoarce să-și caute jucăria preferată. Când orologiul bate miezul nopții, bradul de Crăciun începe să se înalțe și deodată cu el și spărgătorul de nuci, care ajunge la dimensiunea unui om real. În salon năvălesc o mulțime de șoareci și așa fetița se trezește în mijlocul unei bătălii între aceștia, conduși de regele lor, și o armată de omuleți de tură dulce condusă de spărgătorul de nuci. Șoarecii mânâncă omuleții, mai prind viață și diverse alte păpuși pe post de luptători sau doctori, e o adevărată nebunie. Cu ajutorul fetiței, spărgătorul de nuci reușește să înjunghie regele șoarecilor, iar apoi se  transformă într-un prinț. Apoi pleacă amândoi într-un luminiș, în pădure, unde dansează împreună cu fulgii din jurul lor. Aici se termină primul act.

Prințul o conduce pe fetiță în regatul dulciurilor, de unde venea el, unde are loc o mare-mare sărbătoare, cu multe dansuri și dulciuri din toate colțurile lumii și cam în asta constă întreg actul al doilea. În final, niște zâne îi conduc pe cei doi la o sanie trasă de reni cu care pleacă nu se știe exact unde.

Dar mai important decât această explicație oarecum brutală este ce o să se audă pe Radio Guerrilla duminică de la ora 14:00. Sărbători fericite!