Continuăm seria articolelor dedicate celor ce vor să întreprindă o vacanță naturalistică prin Europa, în căutare de păsări de toate neamurile. Cum articolul de săptămâna trecută a stârnit indignarea celor ce nu pot disocia ideea de vacanță de soare și căldură, am simțit nevoia să schimb puțin latitudinea, așa că iată-ne pe insula italiană unde ploaia este complet absentă începând din aprilie până pe final de octombrie inclusiv.

Iată așadar un motiv bun să vă planificați o vacanță aici în special în extrasezon (pentru că iulie și august sunt toride și doar turiștii de tip șopârlă pot rezista aici o vacanță întreagă pe plajă). Desigur, un binoclu și aparatul foto vor completa bagajul de vacanță pentru că aici, în Sicilia, păsările sunt din abundență și apropierea de ele pare mai facilă decât pe meleagurile noastre.

Pentru că insula are o sumedenie de lucruri de oferit turiștilor, în prima parte a acestui material veți putea vedea cum să vă delectați cu specii de păsări comune, ușor de văzut, fără să vă modificați fundamental programul de relaxare. Asta și pentru că în Sicilia, oriunde ai merge, fie pe plajă sau hăt, sus, pe vulcanul Etna, păsările nu se vor sfii să vă apară în cale. Cel mai simplu este ca, dacă vă hotărâți la un tur de insulă, să căutați să aveți ca din întâmplare în drumul vostru cele câteva rezervații naturale unde puteți vedea relativ ușor faună.

Egreta mică (Egretta garzetta)

Această specie de pasăre devoratoare de pești mici, broaște și alte animale acvatice este ușor de văzut la noi în Deltă si cam pe orice apă curgătoare. Aici în Sicilia, însă, egretele vânează în mare, pe aproape orice plajă, astfel că nu trebuie să mergeți undeva anume, doar plajă la mare să fie, preferabil cu cât mai puțini turiști. Acest exemplar este fotografiat în apropiere de Aci Trezza, la 15 minute de Catania, în fotografie distingându-se ușor ciocul lung și negru și picioarele de asemenea negre.

Pescărușul râzător (Chroicocephalus ridibundus)

Acest pescăruș este abundent, în special iarna, inclusiv în București. Dar parcă este și mai frumos să îl vezi vara, pe plajă, printre turiști, nesinchisindu-se de oameni. Acest pescăruș m-a lăsat să mă apropii la câțiva metri de el în rezervația de fauna Oasi dei Simeto, la 20 de minute de aeroportul din Catania, un loc despre care vom mai vorbi în articolele naturalistice despre Sicilia și fauna de aici.

Coțofana (Pica pica)

Un corvid ubicuu și ușor de văzut în Europa, așa că nici Sicilia nu face excepție. Deși aceste păsări sunt destul de îndrăznețe și stau inclusiv în orașe, totodată sunt păsări abile și extrem de inteligente în prezența omului (a se citi precaute). De aceea sunt mai greu de fotografiat de aproape decât s-ar părea, doar că aici, în rezervația de fauna Punto di Barca (la aproximativ 50 de km de Catania în drumul vostru spre Palermo) aveți ocazia să vedeți exemplare extrem de tolerante, beneficiind și de adăpostul vegetației acvatice cu înălțimi de câțiva metri, un rai pentru păsări de tot felul.

Pitulicea mică (Phylloscopus collybita)

Această pasăre de mici dimensiuni este pe cât de comună pe la noi, pe atât de dificil de reperat în desișul unde își face veacul. Sicilia însă este locul unde aceste păsări, coborând spre sud, zăbovesc o bună parte din zilele frumoase și calde de toamnă. Cum adesea sunt obosite și flămânde de la epuizantul traseu de migrație spre sud, aici, tot în rezervația Punto di Barca, un covor de pitulici zboară din tufă în tufă, căutând cu frenezie insecte.

Măcăleandrul (Erithacus rubecula)

Nu trebuie să mergeți doar în rezervații de faună pentru a observa păsărele de tot felul. O altă pasăre extrem de comună în toată Europa este măcăleandrul, care aici ia cu asalt fermele de măslini, portocale sau mandarine, în căutare de insecte. Îl puteți vedea oriunde mergeți pe insulă, cu condiția să aveți o privire ageră și să vă uitați în tufe, la firul ierbii, unde îi place să se hrănească. Acest exemplar este fotografiat într-o fermă de măslini în apropiere de Catania.

Capîntortura (Jynx torquilla)

Tot în fermele siciliene aveți ocazia să vedeți și alte specii, ceva mai sfioase. Capîntortura este o pasăre ciudată, care poate roti gâtul la 180 de grade, această abilitate alimentând de secole imaginația oamenilor în căutare de legende. Deși e o pasăre relativ comună, ea e greu de reperat în teren, datorită camuflajului excelent. În Sicilia avem totuși noroc: mulți arbori pierd frunzele la sfârșitul verii din motive de arșiță, cum este cazul acestui copac plin de rodii, unde capîntortura se odihnea, așa că am fotografiat-o pentru posteritate.

Mierla (Turdus merula)

Dacă vreo pasăre va solicita vreodată Primăriei Bucureștiului act de identitate, de bună seamă că prima care va face acest lucru va fi omniprezenta mierlă. Dar dacă veți vizita arhipelagul vulcanic Eolia, în nordul Siciliei, veți putea vedea mierlele într-un decor deosebit, cum am văzut eu această mierlă cântând de mama focului din desișul de leandru roz înflorit aproape 9 luni pe an, undeva pe insula Stromboli, ce merită vizitată pentru vestita mișcare stromboliană, unică în lume, venerată de iubitorii de vulcanologie de pe toate meridianele lumii.

Silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla)

O altă pasăre comună, dar greu de văzut la noi, este această silvie de culoare cenușie, cu înfățișare aparte, specia prezentând un dimorfism sexual evident. Masculul are capișonul complet negru, femela roșiatic. În Sicilia această pasăre poate fi văzută tot timpul anului, iar în afara perioadei de cuibărit (septembrie – martie) este și mai abundentă, o parte din populațiile de silvii din centrul, estul și nordul Europei alegând să nu mai traverseze Mediterana pentru a ierna în nordul Africii. Acest mascul este fotografiat la finalul verii, tot pe insula Stromboli.

Mărăcinarul mare (Saxicola rubetra)

O specie tipică de stepă, mărăcinarul mare poate fi văzut ușor în zonele deschise din Europa. Pe insula din capătul cizmei italice această specie migratoare este mai numeroasă în special la sfârșitul verii, care coincide cu perioada în care vă recomand să vă programați o vacanță în extrasezon (gândiți-vă că Mediterana are 24-26 de grade inclusiv în ultima săptămână din octombrie!)

Acvila mică (Hieraaetus pennatus)

Nu puteam să fac această selecție de fotografii fără o răpitoare ușor de văzut atât acasă cât și aici, în vacanță. Acvila mică este cea mai mică acvilă europeană, masculul abia atingând 700 de grame, foarte puțin în comparație cu celelalte acvile ce cuibăresc în Europa. Această specie este ușor de văzut aici în special în pasaj, mai ales datorită apetenței sale pentru păsări mici, pui de iepure și alte rozătoare de stepă, extrem de numeroase pe insulă.

Stîrcul de cireadă (Bubulcus ibis)

O să ziceți că am greșit ilustrația și că am reluat articolul de la prima specie. Eu vă sugerez doar să vă uitați mai bine. Deși în zbor sau de la depărtare pot arăta tulburător de similar, stârcul de cireadă este, în ciuda taliei egale cu a egretei mici, o specie ce poate fi lesne identificată după ciocul robust, complet portocaliu, picioare complet galbene. În perioada nupțială poate fi și mai ușor deosebit după coama portocalie, evidentă, unică între stârcii și egretele din Europa. Specia poate fi găsită și în lunca sau Delta Dunării, cuibărind sporadic la noi, dar aici, pe insula portocalelor roșii, este o prezență nelipsită. Stârcii de cireadă preferă prezența turmelor de vite, de unde și numele; se hrănesc cu insecte, pești, broaște etc dar și cu resturi vegetale rămase în urma lucrărilor agricole, în afara sezonului de cuibărit fiind cu miile pe ogoarele siciliene.

Închei prima parte a materialului despre această insulă cu promisiunea că în continuarea acestui material scot și artileria grea (păsări mai sudice) și cu un îndemn – mergeți și vizitați Sicilia în special la finalul verii sau toamna (septembrie și octombrie având temperaturi acceptabile iar apa mării surprinzător de caldă), păsările fiind mai multe în această perioadă. Până săptămâna viitoare, vă doresc spor la semnalări!