La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Cum arată realitatea alternativă în care ai vrea să trăiești?
Concursul se încheie duminică, 10 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 11 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul lui Bogdan este unul din textele finaliste.
***
Am un prieten (imaginar desigur) pe care aş vrea să-l las să vorbească pe această temă.
„O lume plină de viaţă, o planetă albastră, plină de viaţă, de schimbări, de evenimente.
De vulcani activi, de animale şi insecte, de păduri, oceane, munţi. Si mai mult decât atât, de oameni.
Oameni ce au creat, oameni care au explorat, care au avut curajul de a se aventura prin toate colţurile acestei planete minunate. De la polii îngheţaţi până în cele mai abisale adâncuri ale oceanelor. De la „acoperişurile” munţilor înalţi până în cele mai adânci păduri. De la deşerturile aride până în inima gheţarilor. Aceşti oameni au văzut şi puterea pe care o are planeta aceasta, şi s-au înclinat în faţa ei. Au creat legi, reguli, pentru a se simţi în siguranţă, au făcut multe greşeli, s-au luptat între ei, au ucis animale, au defrişat păduri, au poluat la maxim mediul.
Și totuşi „Mother Earth” îi acceptă aşa cum sunt pentru că oamenii sunt capabili de sentimente deosebite. Oamenii pot trăi ca o entitate, se pot ajuta, înţelege reciproc. Pot convieţui în armonie. Numai că ei nu realizează asta. „Lumea” asta este unică în univers, nu cred că mai putem găsi undeva biodiversitatea asta, răsăriturile de la malul mării sau de pe cele mai înalte culmi, curcubeele, albastrul oceanelor şi verdele pădurilor, cântecul păsărilor şi frumoasa comuniune pe care oamenii o trăiesc cu multe din animale.
Spun toate astea pentru că realitatea alternativă în care aş vrea eu să trăiesc este aici, pe Terra.
Sunt un spirit rătăcitor care s-a îndrăgostit de această „ planeta albastră”. Sunt un „empty vessel”, o corabie ce rătăceşte prin univers fără o destinaţie anume. Am văzut multe, de la naşterea unei planete până la moartea sorilor. Am vazut „pitice albe”, găuri negre supermasive, stele de „fier”.
Acum, pentru că autorul acestui text m-a lăsat, am vazut şi lumea voastră.
Aici…..mi-a plăcut.”
