Suntem străini, suntem haini și trăim în lumi diferite
Slack Bay (Ma Loute) semnat de Bruno Dumont, unul din regizorii mei preferați, este o parabolă schizoidă, aparent absurdă, despre relațiilor dintre lumi… mai exact, contactul și conflictul dintre ”lumea de jos” și ”lumea de sus”…
Filmul tratează (printre altele) imposibilitatea sau incapacitatea claselor sociale de a se înțelege cu adevărat între ele. De fapt, ambele zone, mai exact extremele (lumea de foarte jos și lumea de foarte sus) sunt degenerate. Fiecare în felul ei, desigur, dar în esență degenerarea este aceiași: pierderea reperelor, alunecarea în grotesc, violență și nebunie. Iar dincolo de asta, suferința generațiilor tinere, care ajung într-o lume deja ”rezolvată” de cei maturi.
Dacă la început filmul mi-a părut o comedie absurdă, pe parcurs mi-am dat seama că este un film chiar foarte serios, cum spuneam, o parabolă grotescă a coliziunii dintre lumea de jos și lumea de sus, iar ideea de comedie a rămas în ultimul plan, ca o carcasă, relevantă doar în măsura în care vrei să te uiți la film dintr-o perspectivă relaxantă, mai mult sau mai puțin superficială.
În esență, Bruno Dumond livrează simboluri (inclusiv politice sau ideologice) și tratează în stilul său inconfundabil probleme complexe legate de incapacitatea noastră de a ne înțelege unii pe ceilalți, mai ales dacă facem parte din societăți, grupuri sau pături sociale diferite. Dar nu vreau să mă repet.
Ar mai fi de adăugat că actorii chiar sunt excepționali, mai ales Fabrice Luchini!
& căutați neapărat și celelalte filme semnate de Dumont, în special Hadewijch, Outside Satan sau Twentynine Palms. Nebunie curată! …cu trimiteri la marile ideologii.
