Sâmbăta asta, CARDIOGUERRILLA ajunge la ediția cu numărul 200. Cu această ocazie m-am uitat prin arhivă să văd ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu emisiunea. Prima ediție a fost în septembrie 2017. Au trecut aproape 5 ani de atunci. Iar emisiunea a lipsit doar în zilele când erau sărbători legalo-religioase. Adică, pe bune, nu văd rostul emisiunii în Sâmbăta Mare sau în Ajunul Crăciunului, dacă e să pice așa. În rest, am lucrat la ea cu regularitate.
Chiar dacă am plecat în concediu, am înregistrat câte ediții a fost nevoie astfel încât rolul ei să își mențină constanța de care are nevoie. Pentru că, încă de la început mi-am făcut un plan cu emisiunea asta: rolul ei e să educe, să inspire, să aducă informații de actualitate din sfera activităților ce presupun mișcare făcută în mod conștient și să aducă aminte în permanență cât de importantă e mișcarea pentru creșterea calității vieților noastre. Iar în final, gașca asta mare de oameni care fac mișcare în mod conștient să fie mai mare decât era, de exemplu, săptămâna trecută.
Îmi aduc aminte că atunci când am fost anunțat că o să fac emisiunea asta ( inițial voiam să se numească MENS SANA, dar Mihai Dobrovolschi a venit cu ideea de CARDIOGUERRILLA ) am luat-o ca pe o tragedie. Să vă explic și de ce. Eu făceam emisiune de linie la radio, adică de luni până vineri. Și s-a luat decizia că trebuie să fiu înlocuit pentru creșterea randamentului pe acel segment. Aveam 37 de ani. Părea că e un pic prea repede. Încă mai aveam multe de spus. Chiar dacă nu am eu dinamica cerută de public. Stiu că vorbesc rar și calm și cald. Dar, ăsta sunt eu, așa sunt eu. Un moldovean cu ritm de ardelean. Cu alte cuvinte, mergeam în acel loc pe care noi, cei din radio, îl asemănam cu “cimitirul elefanților”. Urma să fac o emisiune de o oră pe săptămână. Adică începeam să să mor ușor, ca om de radio. Adrian Popescu și Dobro au văzut panica din ochii mei și mi-au zis să n-o iau chiar așa în tragic. Dar, înțelegeți ce vedeam eu că urma să mi se întâmple, da?
Au urmat câteva zile în care mi-am gestionat panica, după care m-am apucat să îmi fac un plan pentru emisiune. Urma să fac chiar jurnalism. De ăla adevărat, cu reportaje, documentare de subiecte, analize, cercetare. Urma să fac ceva diferit de ceea ce făcusem până în acel moment. Iar schimbarea, deși foarte foarte bună mereu, poate genera anxietate. La mine a generat mobilizare. Mi-am zis că, dacă tot urmează să merg în “cimitirul elefanților”, măcar să-mi fac treaba cât de bine pot până în ultima clipă. Pentru că mie chiar îmi place să fac radio.
În timp, mi-am dat seama că de fapt mi s-a dat șansa să fac o emisiune care să facă diferența în ceea ce privește calitatea vieților oamenilor care ascultă RADIO GUERRILLA. Multa lume mi-a zis că dacă n-ar fi ascultat CARDIOGUERRILLA n-ar fi aflat anumite lucruri care i-au ajutat să evolueze sau să meargă într-o direcție mai bună. Și asta mi-a dat încredere. Au fost și câțiva care și-au luat inima în dinți și mi-au zis că ei nu înțeleg mare parte din ce se dicută în emisiune. Din păcate, e normal. Știu că este o emisiune de nișă. Însă eu cred cu tărie că trebuie să devină o emisiune de masă. În lumea în care mișcarea făcută în mod conștient și cu cap e la fel de importantă cum sunt științele exacte, literatura, analizele de sânge periodice, etc.
Acum, CARDIOGUERRILLA este singura emisiune de genul ăsta de pe piața radio din Romania, care oferă conținut pe care nu-l întâlnești atât de condensat și documentat în altă parte. Știu că de multe ori folosesc termeni tehnici pe care nu-i înțelege toată lumea. Dar stiu și că “ascultătorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor”. Și mai stiu că numărul celor care se bucură de beneficiile mișcării făcute în mod conștient e în continuă creștere. Iar asta este misiunea CARDIOGUERRILLA. Ceea ce face ca aceste 200 de ediții de CARDIOGUERRILLA să fie doar primele 200 de ediții. E mult de muncă în direcția asta. Și e nevoie de constanță. Ca la sport. Ăla făcut cu cap.
Pentru sâmbătă am pregătit o ediție de CARDIOGUERRILLA diferită. Facem o scurtă și ușoară analiză a celor 200 de ediții și a principalelor “pedale” pe care le-am apăsat în acești aproape 5 ani. Sper să vă fie de folos. De asta fac emisiunea. Până la urmă nu strică nimănui să facă o analiză la ceea ce a făcut în ultimii aproape 5 ani, nu?
Aș fi curios să aflu de la voi cum v-a influențat CARDIOGUERRILLA parcursul vieții, dacă a făcut-o. Pe mine, CARDIOGUERRILLA m-a făcut să fiu mult mai conștient și prezent în tot ceea ce fac. Adică, acum când țin locul unui coleg și fac o emisiune normală, de linie, o fac vărsând de fiecare dată părți din suflet în aer. Și la fel în orice altceva aș face.
În fotografia de mai sus sunt alături de Avram Iancu la primul interviu pentru CARDIOGUERRILLA. Am mers atunci cu bicicleta din București la Giurgiu ca să-l întâlnesc. La vremea aia el parcurgea înot toată Dunărea. Dacă vreți să ascultați o foarte mică parte din interviu, vă invit să ascultați sâmbătă dimineață de la 08:00 CARDIOGUERRILLA. Ediția 200.
