Cu siguranță fiecare dintre noi, la un moment dat, încercăm să răspundem la această întrebare: „Care e cea mai importantă «chestie» pe care am făcut-o până acum în viața mea?“. În cazul unora e posibil ca răspunsul să vină repede, natural. (Copiii nu se iau în calcul. Ei sunt altă „chestie“. Realizările lor, care ți se datorează strict, pot fi luate în calcul, totuși.) În cazul altora ar putea fi ceva asemănător cu scosul la tablă când n-ai învățat. Știu că am scormonit niște gânduri care stăteau bine ne-deranjate. Poate o fi de bine până la urmă.
Să vă spun însă cine a stârnit această discuție. Se numește Silviu Martin, are 35 de ani și a ales să trăiască altfel. Nu este angajat. Este căsătorit. Are un copil. Soția lucrează. El organizează „ture cu bicicleta“ prin lume. Să zicem că asta este job-ul lui. În timpul liber… merge cu bicicleta. Se antrenează foarte serios pentru asta.
La întrebarea de mai sus răspunsul lui este: „Am terminat anul trecut Transcontinental Race. În 17 zile am pedalat pe o distanță de 4000 de kilometri cu o medie de 280 de kilometri pe zi. Cel mai mult am pedalat în cadrul acestei curse 36 de ore, timp în care am parcurs 500 de kilometri. Startul a fost în Belgia, după care am trecut prin Germania, Italia, Slovacia, România și la final Grecia.“ Aș putea să vă spun că a făcut asta ca fund raising, dar nu vreau să vă influențez. Sau nu vreau să mai adaug greutate.
Nu se oprește aici, deși, spune că „este o experiență care mi-a definit viața“. Anul acesta va merge în iunie la o cursă în Irlanda unde va avea de parcurs o distanță între 2500 și 3000 de kilometri, în mare parte cu vântul din față. Trebuia să fie ceva „aiurea“ dacă distanța e mai mică decât cea de anul trecut.
De fapt, nu e vorba despre cifre, distanță parcursă sau zeci de mii de metri de ascensiune. E vorba despre timpul pe care îți permiți să-l petreci cu tine. Este vorba despre toate discuțiile pe care le-ai fi purtat cu tine dacă ai fi avut timp, dacă n-ai fi avut atâtea deadline-uri și atât de mult de muncă. Este vorba despre felul în care faci „chestii“ pentru ține. E felul în care alegi să râzi, să te bucuri, să fii fericit.
Și acum să ne întoarcem la întrebarea de mai sus. Cum? Nu prea aveți timp pentru voi? Mda. Știu. Îmi pare tare rău. Știu cum e. Nici eu nu stau extraordinar cu banii. Și am muncit în ultimele două săptămâni foarte mult la ceva ce știam sigur că nu-mi va aduce bani. Nici nu voiam bani. Am vrut să fac ce-mi place. Dar sunt fericit. Și încerc să produc bucurie și fericire și-n jurul meu. Și în fiecare an în ultimii ani îmi propun să fac „cea mai importantă «chestie» de anul asta“. Asta ar fi cea mai importantă „chestie“ din viața mea. De exemplu, în 2018, organizez două vacanțe care nu vor fi uitate de cei care vor veni cu mine. Vă povestesc despre ele cu altă ocazie, dacă e, pentru că acum aveți de răspuns la o singură întrebare.
Salut! Cat de mult mi-as dori sa fac ce face el…Da, sunt oarecum intr-o situatie asemanatoare(casatorit si cu copil 🙂 ) si ma intreb cum reuseste sa aiba atat de mult timp pentru a-si urma visul. As mai fi vrut o poza cu obiectul muncii sale (bicicleta) si poate nu ar strica o rubrica permanenta legata de acest mijloc de transport. Sunt sigur ca aveti multi ascultatori printre biciclisti.