O micro-pledoarie pentru literatura română contemporană
de Andra Samson
Dacă aruncăm o privire scurtă peste umăr către multele discuții, mai recente sau mai vechi, mai aprinse sau mai stinse, legate de cât citesc românii sau nu, sau la comparațiile cu alte țări europene, la peisajul târgurilor de carte, mai monocrom, mai colorat, ce îmi atrage atenția îndeosebi e un (nu știu cât de recent) teren (aproape de luptă) între traduceri și literatura română, contemporană sau nu numai.
În sine, e un subiect care pare nemuritor sau pe care probabil într-o mare măsură ni-l dorim încheiat odată cu cifre care să arate diferit pulsul actului de a citi în România, anume să ajungem să simțim că se citește bine și constant. Nu zic mult, zic bine, pentru că ce înseamnă mult ar fi greu de definit. Însă abia faptul că prinde contur ideea de ce anume citim mi se pare interesant. Pentru că, dacă am ajuns să luăm în calcul această dimensiune a lecturii, e deja o chestiune de rafinament. Ajunge să conteze, deci, ce citim. Luăm o pauză de la cât. Procentele unor studii care încearcă să fotografieze tărâmul cărții și al cititorilor (Eurostat, de pildă, despre care s-a tot vorbit recent) vorbesc, cum altfel, decât în cifre. Foarte bune, de altfel. E nevoie de ele. Eu aș vrea însă să pun reflectorul pentru câteva momente pe alegerile de lectură.
Revenind, deci, la ce citim, importantă pare că devine substanța lecturilor cititorilor. Nu-mi propun o înfruntare între cele două tabere, cea a traducerilor (uneori uluitor de repede aduse în România, la nici câteva luni de la lansarea lor în țara de origine, un lucru excelent fără îndoială) și respectiv cea a cărții românești. E și acesta un subiect care merită adâncit. Mai generos mi se pare un alt spațiu de discuție, nu al cititorilor largi, ci al cititorilor-viitori scriitori sau, altfel spus, al celor care vor să înceapă să scrie (poate chiar au experimentat într-o anumită măsură) și pentru care e necesar mai mult decât un simplu consum de literatură. E necesar un ochi educat, o preocupare pentru estetic. O privire atentă și pe jumătate cu o intenție de studiu literar pe parcursul lecturii.
Nu-mi pot reprima o curiozitate și nu mi-o ascund niciodată față de lecturile celor care vin la cursurile de scriere creativă. Îi întreb ce citesc acum, ce titluri sunt pe noptiera lor sau ce au citit în ultima jumătate de an și le-a atras atenția în mod deosebit sau ce emoție le-a stârnit vreo carte recentă, dacă merg la lansări de carte, dacă scriu jurnal, dacă au citit integrala vreunui autor, dacă așteaptă cu nerăbdare o nouă apariție de la vreun scriitor/vreo scriitoare pe care îi/le admiră nespus sau, și mai ambițios, dacă visează să scrie ca cineva anume, nu știu, ca Virginia Woolf sau ca Mircea Cărtărescu sau Proust sau Thomas Mann, ca Ioana Pârvulescu sau ca Margaret Atwood etc.
Empiric vorbind, ce constat e că destul de rar se înghesuie autori români contemporani printre răspunsurile pe care le primesc. Or, eu tocmai aici vreau să mă opresc – pe nevoia profundă de a ne branșa la cum se scrie astăzi, dacă ne propunem să scriem la rândul nostru. Dacă aș folosi vorbe mari, i-aș spune cu îndrăzneală – o pledoarie pentru literatura română contemporană. De ce? Simplu, pentru că seva la care se racordează cititorul de limbă română, indiferent de vârstă, este prezentă în cărțile autorilor români contemporani. Nu spun că e greșită raportarea la traduceri (majoritatea admirabile) sau la clasici ai literaturii noastre, dar o scriere din prezent are nevoie de un bagaj consistent de literatură română contemporană pentru a porni la drum, astfel încât cititorul să fie conectat la fibra actuală a literaturii.
Opțiunile de nume concrete, dacă ar fi să dau exemple, nu sunt puține. Mi-ar fi esențialmente greu să selectez câteva titluri în spațiul acesta, oricum l-am lua limitat, fără să simt că aș nedreptăți pe mulți. Însă voi trimite către câteva surse din care cei ce se iau în serios cu scrierea creativă se pot inspira. Am dat deja exemplul târgurilor de carte – Bookfest și Gaudeamus care au multiple lansări cu ocazia oricărei ediții și unde se pot consulta titlurile lansate recent, dar și festivaluri de literatură – FILIT Iași, FICT Cluj etc. În plus, cele mai bune repere sunt site-urile editurilor care au secțiuni speciale cu autori români contemporani sau revistele literare care fac recomandări excelente, Observator cultural, România literară, Revista Familia, Matca, Timpul, Scena 9 etc. sau platforme noi care propun texte experimentale, dar nu numai – liternautica.ro, fictiunea.ro, liternet.ro, laconic.ro, literomania.ro ș.a.m.d. Am să mă opresc aici deocamdată, cum spuneam, sursele sunt mult mai ramificate, dar, cel puțin pentru o primă abordare, acestea pot fi suficiente.
În încheiere, cu cât dorința de a scrie e mai mare, iar mie îmi place să încurajez pe oricine să-și dea șansa să înceapă de undeva, niciodată nu știi unde se poate afla un diamant încă neșlefuit, așadar cu cât dorința și hotărârea sunt mai mari de a scrie în limba română, cu atât trebuie format și cizelat acest ochi educat în a recepta ce se scrie acum în literatura noastră. E nevoie de ghidaj și în noianul de scrieri actuale, nu încape dubiu, dar până la, să zicem felul principal, cel mai suculent de obicei, invitația mea este către un aperitiv de proză scurtă sau roman românesc contemporan. Garantez savoarea.
Dacă vrei și tu să explorezi universul fictiv prin care te poartă imaginația ta, te aștept din 2 octombrie la Atelierul de scriere creativă pe care îl țin la Fundația Calea Victoriei.
