sau de ce este câinele prietenul nostru cel mai bun!
– Tati, dar noi, oamenii, de ce nu reușim să trăim în pace și înțelegere? Ce nu ne ajunge?
– Nu știu, fiule, cred că nu ne ajunge o conducere bună!
– Dar tati, muştele n-au conducere și o duc foarte bine!
– Da, dar…
– Iar crocodilii n-au ministru și n-au probleme!
– Ei bine, gluma glumă…
– Sau cobrele… cobrele n-au legi şi se descurcă!
– Cobrele?
– Da, sau fluturii… nu au aparat şi o duc minunat!
– Da, fiule, dar fluturii nu au nevoie de…
– Stai așa, păianjenii n-au parlament şi nu se plâng!
– Asta-i bună, dar nu-i chiar așa de simplu, fiule!
– Tati, nici ploşniţele n-au consilieri şi sunt chiar bine!
– Asta-i drept, he he, dar…
– Căpuşele n-au patron și ce?
– Ha ha ha!
– Iar meduzele n-au congres și nu-i bai!
– Mai știi…
– Da! Iar țânţarii n-au analişti politici şi sunt ok!
– Of…
– Sau puricii… puricii n-au parchet si se descurcă fantastic!
– Dumnezeule!
– Exact! Pinguinii, de exemplu, n-au biserică și o duc superb!
– Mda, fiule… eu înțeleg, dar vezi tu…
– Și câinii… ba nu, câinii au haită. Sau lupii…
– Ei vezi, fiule, te apropii…
– Aha, acum înțeleg de ce câinele e prietenul nostru cel mai bun! De asta și par ei mai triști.
