V-am spus, cu ocazia textului unei alte participante la concurs, că nouă ne plac recidiviștii. Mai ales când comit același act al scrisului frumos. Cătălin Rojișteanu ne-a mărturisit chiar asta: “Sunt serii de exercițiii intelectuale care depășesc strădania deșartă și cu siguranță și vânarea de vânt, prin urmare utilitatea demersului radioului dumneavoastră imi este foarte pe plac.”

Iar nouă ne sunt foarte pe plac gândurile pe care ni le trimite.

Așadar, pe tema Cum (mai) simțim sărbătorile?, acesta este unul dintre textele finaliste pentru concursul Vocea Ascultătorului de săptămâna aceasta. Vă reamintim faptul că acesta (concursul) se încheie duminică, 15 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 16 aprilie.

Mulțumim pentru zecile de texte primite până acum.

***

Noi, Lumea, avem nevoie de pauză în egală măsură ca de proroci și de motive de viață.

Obosim să nu ne întrebăm de ce nu și de ce oare. Hm. Tot abținându-ne, naștem posturi și autoflagelări, care fac bine. Fac bine pentru că așa ni s-a zis și așa se cade să nu se cadă. Doar să decadă, dar asta este o discuție de seară.

Truda neștiinței și bucuria modestiei se cer recompensate. Dumnezeu a văzut că a fost bine. I-a plăcut, dar a obosit, copiind ontogeneza, trecând-o pe curat. Ehei, lucru serios. Foarte puțin surprinzător, toți plămădiții lui l-au urmat. Sărbătorind.

Vorbim despre sărbătoarea mea, nu a ta. Asta e, tu ai deschis titlul de aici. Eu doar îndes în cutie, în sertar, în amintiri.

Sărbătoarea este deplinătatea voinței libere și bucuroase, atât de împlinită încât îi poate umple și pe ceilalți și poate da sens oricărei căutări.

Am să parafrazez un tip celebru, care a răspuns mai plin de miez și mai acut ca orice întorsătură de nuanță: sărbătoare este când îmi țin copiii în brațe, bă. Și iubita, aș adăuga eu.

Ca să înțelegeți titlul textului e musai să căutați autorul citatului. Dacă nu vă prindeți, puteți citi săr-mălaie.

Adeseori ne grăbim să dăm din cap și să pierdem esența înțelegerii, tăind celui din față continuitatea oricărei profunzimi.

Sărbătoarea poate fi clipa lungă de epifanie a respirării inspirației semenilor și a oglindirii puținătății dorințelor noastre în tumultul viselor de zi cu zi. Pe scurt, e clar că nu poți mânca un miel întreg după un post ca la carte, dar poți să îi mulțumești dragului de el à la carte.