A început de ceva vreme anul dar eu de abia acum am aflat. Simți că a început atunci când te întorci la rutină, la cotidian. Deschid o pagină de internet:  2019 – Anul în care caloriile vor fi eradicate.

“Antreul, excelent, mai vreau. Felul principal…. Mama mea, câte calorii… dar cât de buuun. Nu, n-ar trebui sa iau desert, dar iau… două, pentru ca nu mă pot hotărî care este ăla mai bun, și ce dacă e 10 noaptea? Aduceți vinul să se ducă toate, săcurgă, fără limite… și digestive, digestive, shot-uri, multe”. Știți situația asta, nu? A doua zi te simți îmbuibat și mai gras cu multe kile, vrei să te urci pe cântar în speranța că nu ai ajuns la 0,1 tone dar nu o faci, ți-e frică și silă de scala judecătoare, dezgustat de frivolitatea cu care ai tratat festinul din seara precedentă, înfrigurat atunci când trebuie să-ți pui cămașa cambrata, speriat când te uiți în oglindă…. De ce nu există un 112 pentru Simona Tivadar? Cu dispreț pui jumătate de plic de zahar în cafea iar pană la urmă, plin de deznădejde, mănânci un croasant cu unt. “Are unt, sunt un păcătos…“. Cum dracului de toți ăia de la Hollywood sunt supli, ce iau, ce prafuri înghit (mă rog, mai puțin Alec Baldwin). Nu, nu mi-o serviți pe aia cu sportul că nu ține. 7 km de alergare, 4 zile pe săptămână, 5 luni la rând și tot nu sunt o scândură. Îi urăsc pe ăia care mănâncă fără noimă: junk food, fripturi la 3 noaptea, slănină cu ceapă la micul dejun, papanași la cafea și sunt cât țeava de calorifer. Nu înțeleg, cum se poate, cum poți să nu faci nimic, sa mănânci cât un pluton de italieni și să rămâi ca la 18 ani . Este o mare nedreptate, îi urăsc sincer. Am câțiva prieteni așa. Simpla întâlnire cu ei mă aruncă în depresie. Dacă-i sun la 12 noaptea și îi întreb ce fac, îmi răspund inevitabil că mănâncă nachos și se uită la Narcos. Ce mă enervează cel mai tare este faptul că nici măcar nu se bucură de mâncare, mănâncă fără să înțeleagă diferențele, mănâncă de foame sau de plictiseală: Eugenii, ciocolată Făgăraș, cartofi cu maioneză, orice bombă calorică inventată după care beau bere… multă bere, și cola. Pur și simplu ne sfidează pe noi ceilalți, prizonierii luptei cu cântarul.

Toate astea vor lua însă sfârșit în 2019. Un comitet de cercetători chinezi au anunțat ca vor lansa pilula de după masă. Mănânci ca disperatul, iei pilula și arde tot. Minune. Colosal. Breaking News. Cea mai mare invenție de la apa caldă până în prezent. Să sărbătorim, să punem porții duble de sarmale pe masă, să mai coacem un rând de cozonaci și nenumărate feluri de tort pentru că vom fi salvați de chinezi!!! Dați drumul la unt, eliberați dulcețurile, descătușați burgerii, e o nouă revoluție, aceea a mâncatului dus până la capăt. Viagra gurmanzilor, pe lângă ea descoperirea insulinei pare o glumă. Poporul chinez ne va izbăvi. Pun pariu că va fi și ieftină pilula.

Deși exuberanta veste culeasă on-line pulsează în mine ca lumina farului din Gibraltar, o serie de îndoieli încep să mă cuprindă brusc. Sunt pur și simplu copleșit de întrebări și bănuieli, de neîncredere. Dacă nu va funcționa cum trebuie… nici Mercedesul n-a mai fost Mercedes când a început să facă piese în China. La dracu’… nu putea să fie o invenție a suedezilor sau a nemților? Ar fi fost o chestie sigură. Ce să fac acum… să mă apuc de mâncat? Să mai aștept… ? Cum ar merge niște icre de știucă pe un colț de pâine cu coaja groasă făcută într-un cuptor cu lemne. Sau un foie gras cu o baghetă crocantă și niște dulceață de smochine…. În fond, unde am citit eu asta cu pastila de după masa, pe ce site? Era unul de încredere sau era blogul unui hipster din Bali? Ar trebui să dea Ministerul Sănătății un comunicat oficial, să se implice Guvernul, în fond e o chestiune capitală. Să dea o ordonanță de urgență pentru importul urgent al unui eșalon de probă și să se facă teste pe unguri (nu din rasism, dar ăștia mănâncă cel mai gras). Cine e ministru la Sănătate acum? N-am apucat să mă uit pe lista Vioricăi… Dacă e unul slab (fizic, că profesional nu mai încape discuție)șsi-l doare în dos de noi, gurmanzii? Ce mă fac?

În 2019 cu siguranță ceva va lua sfârșit și altceva va răsări în orizontul vieții noastre. Nu știu dacă va fi pilula minune sau vestea că s-au găsit gândaci pe Marte (deci e nevoie de Sanepid). Sunt sigur însă că va fi ceva important, altfel ce rost ar mai avea toate astea, toate petrecerile de An Nou, toate urările de An Bun? Ce rost ar mai avea bucuria curcanului făcut perfect la cuptor și a vinului senzațional dacă n-ar exista speranța că ceva se va schimba? În bine.

Las aici o întrebare pentru visători și vizionari: ce ar trebui să se schimbe sau să se inventeze astfel încât 2019 să fie un an pe care ți l-ai tatua pe suflet?