Cred că fiecare dintre noi s-a întrebat măcar odată. Eu am mai trecut prin asta în clasa a 8-a când mă aflam in fața examenului de intrare la liceu, care probabil a declanșat un impuls ce m-a facut să îmi pun întrebari , fiindca nu eram tipul care sa-și pună întrebari de genul. Acum un an m-a trecut un déjà vu legat de subiectul ăsta, viitorul meu. Acum mă aflu în clasa a 12-a , intr-o clasă de filologie și m-am trezit cu un plan de viață cât de cât structurat. Imi doresc să studiez economia și management-ul în Anglia, am bac-ul în 9 luni, iar timpul pare că se scurge. Personal, nu suport incertitudinea. E o senzație nasoală să nu știi macar cu aproximație ce va urma. Presupun că majoritatea subscrie la ideea mea. Observând, mi-am dat seama că maojoritatea celor din generația mea par extrem de nesiguri. Scriu articolul ăsta ca să vin în întampinarea celor care au trecut prin această senzație neplacută. Știm cu toții cât de bine e să știi că ești pregatit indiferent de situație. Deși nu am dat încă bacalaureatul și nu am apucat să mă înscriu la nicio facultate , eu îmi justific “expertiza” prin observația făcută asupra prietenilor mei care au trecut prin etapa asta anii trecuți. Îmi place să cred că am reușit să le ofer suportul moral necesar. Așadar, voi răspunde unui set de întrebari des auzite.
Ce facultate să aleg?
În primul rând, ascultă-ți inima. Gândește-te la ce te-ai vedea facând în viitor. Încearcă tot felul de chestii noi, de la internship-uri pe vară, la voluntariate. Citește! Fii curios! Nu-ti fie frică să te implici, fiindcă activitațile astea nu sunt o pierdere de timp, deși ar putea să pară. Eu, de exemplu, mi-am ocupat anii de liceu cu o gramadă de activități; m-am implicat în consiliului elevilor, un punct bun de start aș zice, am făcut voluntariate în domenii cât mai diverse și am încercat să “consum” cât mai multa informație, de la cărți SF, la manuale de infromatică, la articole despre piețele bursiere. Asadar, nu numai ca m-am orientat cât de cât, dar m-am și format. În felul ăsta am ajuns să îmi doresc să înteleg cât mai bine mecanismele economice, totul dintr-o pură curiozitate. Dacă dorești să pleci afară apelează la consultanți în domeniu. Există soluții pentru orice.
Ai viitor dacă ești la filo?
La filologie bac-ul constă în trei probe scrise: româna, istoria și o materie la alegere (Geografia, Economia, Logica, Psihologia, Filosofia și Sociologia). Adevărul este că dupa terminarea unui liceu cu asemenea specific ai niște opțiuni mai limitate , dar există posibilitați de compensare. De exemplu, am o mulțime de prieteni care deși au fost la filo, au intrat la medicină prin meditații la chimie și biologie, alții au facut politehnica și s-au menținut prin cursuri private făcute în timpul liceului (IT WORKS!). Nimeni nu spune că toată educația ta ar trebui să se rezume la liceu. In momentul de fața simt că liceul este o pierdere de timp, probabil și eu am o vina, dar numărul materiilor este atât de mare, încat majoritatea ajung să fie predate într-o maniera superficială. Am ajuns să zic că nu îmi place să merg la liceu, deși imi place să invaț.
Cum e a 12-a?
“Cum e a 12-a” parcă a devenit o nouă formulă de salut. Am auzit de atâtea ori întrebarea asta, încat atunci când răspund, trec pe pilot automat. Totuși, în momentul de față nu pot spune că este neapărat stresantă, cât obositoare, fiindca gradul de implicare necesar e mult mai mare. Probabil o sa apară si stresul, dar până atunci mă bucur de liniște.
Merită să faci meditații?
Sincer, cred că da. Eu rezonez cu profesorii mei de la clasă mai mult sau mai puțin, dar problema este că unii consideră că “toata materia din a 12-a trebuie cercetată în privat”. Recunosc faptul că fac meditații. Asta o dată ca să am pe cineva care să mă motiveze, și a 2-a oară, ca să mă simt mai sigur pe mine și ca să acopăr materia de la proba a treia, economia, care s-a făcut numai în a 11-a. Sunt de asemenea conștient că facultatea se bazează pe studiu individual, dar problema nu este neapărat culegerea informației, cât punerea ei intr-o anumită formă. Bac-ul este un examen foarte ambiguu. La proba de la istorie, subiectul are circa 600 de cuvinte, iar fomulările nu sunt de loc punctuale, având o marjă de interpretare destul de mare, iar daca nu ești conform baremului atunci punctele sunt pierdute. Profesorul nu trebuie numai să îți predea materia, dar să iti arate și cum să o aplici pe lucrare. Dacă citește cumva vreun responsabil pentru stabilirea subiectelor articolul ăsta vreau să îi transmit că nu face tocmai cea mai buna treabă.
Sper ca răspunsurile sa fie câtuși de puțin de ajutor pentru voi. Iar pentru mine rămâne de vâzut în iunie.
Alex Chiric, clasa a 12-a, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”