Sunt momente când îmi doresc să mă surprindă noua generație. Mai ales când mă satur de porcăriile pe care le fac cei care s-au format într-un anumit regim și nu mai au capacitatea să își schimbe felul de a gândi. Și, atunci când vreau surprindere de acest tip, încep să scrutez zările din jurul meu pentru că știu că sunt înconjurat de oameni faini care la rândul lor produc caractere frumoase.
Orizontul către care am privit pentru a-l găsi pe George Jinga a fost destul de aproape, pe Facebook. Am văzut o fotografie cu un tip care știu că se dă destul de bine cu bicicleta, lângă care era un copil. Ambii cu niște căciuli haioase cu tricolor „încrustat“ pe ele. Iar eu am o chestie cu tricolorul.
Am zis să citesc și ce căutau ei acolo cu medalia aia ridicată. Așa am aflat că puștiul cu medalia e George Jinga și că medalia tocmai îi „cauzase“ titlul de vicecampion european la schi alpinism, iar pentru ea s-a antrenat în ultimii trei ani. După un „Woooow!“, i-am dat un search pe Facebook și, după ce l-am găsit, i-am scris că aș vrea să îi iau un interviu. Era în jur de 12 noaptea. Am zis că e bine dacă îi las un mesaj acolo la care să răspundă dimineață, dar mi-a răspuns destul de repede. Am schimbat numerele de telefon și a rămas să ne auzim în câteva zile.
Am dat destul de greu de el. Și-a cerut scuze că am dat atât de greu de el și mi-a explicat că în momentul în care mi-a răspuns era prin Austria pe drumul de întoarcere din Italia de la o altă cursă importantă. Mi-a plăcut felul în care vorbea. Calm, serios, concentrat. Ulterior am aflat că tipul de lângă el despre care vă ziceam că se da destul de bine cu bicicleta, Rareș Manea, e antrenorul lui pe care chiar n-am reușit să-l contactez. Cică schiază prin Franța zilele astea.
Dar George mi-a mai zis că vrea o medalie în 2020 la Jocurile Olimpice de Tineret de la Lausanne în Elveția. Pentru asta se antrenează.
L-am întrebat cu ce se ocupă părinții lui. Mi-a spus că tatăl lui e constructor și mama „e cu noi, cu grija noastră, a copiilor“.
După difuzarea interviului la radio mi-a scris următoarele: „Bună seara, mă scuzați de deranj. Am ascultat interviul astăzi și s-a înțeles puțin greșit în legătura cu familia mea. Eu am o situație foarte bună, părinții mei mă susțin la toate concursurile, au fost cu mine până și în Italia și, fără ajutorul lor, nu aș fi putut ajunge unde sunt, se înțelege greșit prin «ne dă de gândit»! Mulțumesc!“.
George are 14 ani.
George, acel „ne dă de gândit“ se referea la acei părinți care nu fac nici 5% din cât fac părinții tăi pentru voi. Dă-mi voie să te felicit și să te asigur de toată aprecierea mea pentru ceea ce faci tu și părinții tăi. Știu sigur că sunt mulți ca mine în jurul tău. Să știi că știu că ai o situație foarte bună. M-am convins de asta când am stat de vorbă. Abia aștept să mai aud lucruri importante despre tine.
Felicitări, George! Felicitări și părinților tăi pentru cum sunt!
