Azi, în eterul feminin, vom fi martorii relației dintre Alex, un adolescent transgender din România, și mama lui, Mirela Secan.
Vom asculta povestea curajoasă atât a mamei care și-a sprijinit fiica, Alexia, să devină Alex, cât și a fiicei care a ales să se transforme în Alex pentru că așa a simțit. Împreună demostrează cât de mult simpla înțelegere a celor din jur poate aduce schimbări radical pozitive.
Dacă înainte de a primi înțelegerea și susținerea părinților, Alex nu voia să meargă la școală, acum, la 18 ani, a devenit student la prestigioasa NYU Shanghai, fiind unul din cei doi studenți români admiși la această facultate, a cincisprezecea în lume.
Mirela, cu o carieră de succes în marketing și mass-media, mama a doi băieți, Alex și Luca, cărora le-a oferit o educație bazată pe onestitate și încredere: “Am o familie frumoasă, doi copii veseli și cu inițiativă, un sot calm și priceput, un cățel de împrumut, două pisici și, mai nou, o broască țestoasă (…). Mă deplasez pe-un scuter pentru că am senzația de libertate, mănânc multă înghețată și n-am nevoie de alcool pentru a mă distra.“
În seara acesta, de la ora 7, la Radio Guerrilla, vom asculta povestea lor de familie, vom afla ce înseamnă să fii transgender, care sunt experiențele transformării pentru Alex și pentru familia lui. Până atunci, ne mulțumim cu răspunsurile celor doi la Chestionarul Emisiunii:
1. Cine nu ești tu?
Alex: Nu sunt un om care se dă bătut atunci când dă de greu, sau care se împrietenește cu cineva doar pe interes.
Mirela: Nu-s vreo mare gospodină. Nu prea gătesc, nu calc și nu șterg praful. Dar am supraviețuit ok și așa:
– Când nu pot face vreun amestec ciudat cu ce gasesc prin frigider (eu le-am spus copiilor că-mi place să inventez mâncare, nu că n-aș ști să gătesc, însă nu cred că m-au crezut), e semn că vom comanda ceva. Aici însă m-a salvat și Alex, în ultimii ani, pentru că-i place să gătească și visa, până nu demult, să ajungă Chef. Însă, norocul nostru și asul din maneca familiei îl reprezintă soțul meu, Florin. El gătește senzațional, face niște coaste delicioase, o supă cremă de legume de-ți vine s-o mănânci pe toată, și ne răsfață destul de des.
– Ca să nu calc, de obicei cumpar haine care n-au nevoie de vreo atenție specială. Adică… de călcat. Așa am obișnuit și copiii. E nasol că nu-mi calc lenjeria intimă? Ei, asta e, trecem peste. Ei bine, dacă avem nevoie de o cămașă călcată… phiuuf, tragem la sorți. Mama ne ajută mult când vine pe la noi. Calcă cu orele și ne trezim că nu ne mai recunoaștem hainele, un motiv bun să le mai lăsăm și necălcate după.
– Am prostul obicei de a umple un spațiu. Și adun tot felul de lucruri haioase, perfect inutile (din vacanțe, din târgurile de vechituri etc), de care mi-e tare greu să mă despart după, până au ajuns să fie așa de multe încât le-aș sparge sau deranja inutil chinuindu-mă să șterg praful. Asa că renunț înainte de a începe. Însă, am și un truc: am cumpărat o mobilă pictată handmade, care integrează foarte bine și praful depus 🙂
2. Dacă te-ai mai naște o dată și ai avea posibilitatea să îți alegi sexul, ce ai alege?
Alex: Cred că se știe deja răspunsul la întrebarea asta 🙂
Mirela: Nu m-am gândit la asta până acum. Aș vrea să fiu tot femeie, dacă ne referim la sexul biologic 🙂
3. De ce?
Alex: În afara faptului că așa mă simt, aș vrea să ajung să distrug conceptul de toxic masculinity, găsind o soluție prin care să educ bărbații să respecte femeile.
Mirela: Eu sunt tare bine cu mine și nu cred că mi-aș dori să mă fi născut mascul. E important să te simți bine în pielea ta și să te accepți așa cum ești. Eu sunt împăcată cu asta și îmi exploatez ambele laturi atunci când și cum simt nevoia.
4. Din ce ți-ai câștigat primii bani?
Alex: În clasa a 5-a cumpăram cutii întregi de biscuiți și îi vindeam la bucată. A mers foarte bine afacerea până m-a prins Doamna Dirigintă.
Mirela: Primii bani i-am câștigat din scris articole pentru reviste. A fost fun pentru că, în anul 2000, când aveam aproape 21 de ani, dintr-un simplu colaborator, am fost propusă în aceeași zi ca redactor șef la două reviste: una economică, Revista IMM, iar cealaltă de fashion și lifestyle, 2000 Plus. A fost o perioadă faină, plină de provocări și de lecții.
5. Cu ce e diferă viața ta fața de cum ți-ai imaginat-o în copilărie?
Alex: Sincer am ajuns să fac mult mai multe lucruri decât îmi imaginam atunci când eram mic. Înainte nu credeam că voi avea vreodata posibilitatea să plec din țară, sau că îmi voi găsi și urma vreodată pasiunea.
Mirela: În copilărie nu îmi imaginam prea multe despre cum voi fi, pentru că de mică mi-a plăcut să trăiesc clipa. Mi-am asumat și rolul de oaie neagră, și de exemplu al familiei. Însă mi-am dorit să am o meserie faină, să fac ce-mi place și să fiu un om cu libertate de alegere. Fix cum sunt astăzi.
6. Ce ai vrea să nu te mai întrebe niciodată oamenii?
Alex: Întrebarea care mă urmărește încă de când eram mic și pe care o urăsc din tot sufletul este “Ești băiat sau fată?”. Nu mă deranjează atât de mult întrebarea cât mă deranjează modul în care este adresată.
Mirela: „O sa-ți tunzi vreodată codița?” Este o întrebare pe care o aud aproape în fiecare zi și la care n-am răspuns pentru că nu mă gândesc la asta când merg la frizer.
7. Gheișă sau fată în casă?
Mirela: Gheișă, evident. Doar am răspuns la prima întrebare! 🙂
8. Cel mai fain sfat pe care l-ai primit de la bunica ta?
Alex: Bunica îmi zicea mereu să scriu frumos pentru că scrisul este oglinda omului. Însă, în ultima perioadă, oglinda mea a fost cam murdară. Am „curățat-o” pentru BAC 🙂
Mirela: De fapt, cel mai fain sfat l-am primit de la bunicul meu, pentru că el era mai… sfătos. Îmi amintesc cum stăteam amândoi pe prispa casei, Alex era mic, se juca printre flori, iar noi ne uitam calm cum le călca în picioare încercând să le evite, cum cădea și se ridica, cum încerca să pună florile la loc și să-și „șteargă” urmele, iar el mi-a spus pe un ton foarte liniștit: „Mirela, nu încerca niciodată să multumești lumea. Ea va fi oricum nemulțumită, mereu. Mergi pe drumul tău și fă lucrurile așa cum crezi și îți place.” N-am să uit niciodată momentul ăla.
9. La ce crezi că se gândesc oamenii când se uită la tine pentru prima oară?
Alex: Sunt un tip extrem de vesel și râd mai mereu când ies în oraș (uneori râd și de unul singur) și recent am observat că atunci când trec pe lângă oameni, chiar dacă nu îi cunosc, ei îmi zâmbesc. Acum sincer nu știu la ce se gândesc, dar mă bucur că pot să le aduc zâmbetul pe buze cu energia mea.
Mirela: Ca-s cam ciudată. Însă ei confundă autenticitatea, creativitatea sau personalitatea emanată de om cu ciudățenia. Eu ies din tipare, sunt un om vizual, nu prea ai cum să mă ratezi în mulțime. De la cum arăt, la cum mă îmbrac, până la cum dansez și mă împrietenesc rapid cu toată lumea.
10. Cum ar trebui să fii și nu ești?
Mirela: ‚Trebuie’ este un verb care mie, sincer, nu-mi place. Încerc să mi-l scot definitiv din vocabular și-mi spun aproape zilnic, în gând: „Trebuie să reușesc să renunț la ‚trebuie’!” 🙂 Eu sunt fix cum mă simt, zic ce gândesc (știu, nu e bine mereu), glumesc mult și fac haz de necaz, scot oamenii din belele (sau îi duc spre ele) și creez lucruri, de la campanii de marketing out of the box până la fotolii din jucării și tot felul de alte nebunii DIY și de design. Poate c-ar fi fain să fiu ceva mai slabă și mai calmă, acum că mă gândesc mai bine la întrebare, dar se rezolvă în câteva luni. Vine vara și voi mânca multă înghețată, deci voi slăbi, iar zen-ul mi-am propus să mi-l recuperez în perioada următoare. Doar dacă ‚trebuie’! 🙂
11. Peste cine ai vrea să dai în baie „din greșeală”?
Alex: Sincer urăsc să mă întâlnesc cu lumea la baie, deci, daca aș putea să nu dau peste nimeni… ar fi perfect.
Mirela: Ups, în baia mea? Aici știu peste cine n-aș vrea să dau. N-am probleme, atâta timp cât nu dau alții peste mine.
12. Ce trebuie să facă un bărbat pentru a-ți atragă atenția? Dar o femeie?
Mirela: Un barbat – Glume bune, să fie pe fază și să mă surprindă mereu cu chestii mici-mici, dar faine de tot. Să zâmbească și să comunice fără frică. Să aibă curaj să încerce lucruri noi și să-și asume riscuri. Nu mai continui că nu-l găsim 🙂
O femeie – Phiuf, să fie autentică. Să aibă carismă. Să trăiască viața din plin, fără frică. Cu siguranță va radia și mi-ar transmite din energia ei.
13. Care ți se pare cel mai nasol lucru la a fi femeie? Dar cel mai mișto lucru?
Mirela: Nasol – E nasol că ni se tot pun etichete. Ori, noi femeile, nu suntem niste borcane pe raft. Mișto – Când spui “auch, a greșit blonda din mine” nu se supăra nimeni.
14. La ce “treabă bărbătească” te descurci mai bine decât ei?
Mirela: La distrus lucruri sau la improvizat. Cred că mă pricep mai bine decât un procent semnificativ dintre bărbați, pornind de la faptul că ei nu recunosc că fost posibil să strice ceva, până la lipsa de imaginație de care dau ei dovadă uneori.
15. Cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut în ultimele 24 de ore?
Alex: Am aruncat din greșeală farfuria în gunoi în loc să o pun în chiuvetă. Mama nu știe!
Mirela: Am mers ieri cu Alex la o clinică pentru că avea nevoie de o fișă medicală necesară la înscrierea pentru școala moto. Mi s-a parut mai mult decât stupid să văd cum își iau oamenii parafele medicilor, pentru că altfel nu-și pot reînoi permisul sau nu pot depune dosarele. Am mers practic din cabinet în cabinet, făcând nimic și primind parafele pe fișă. Așa ceva trebuie să se schimbe. Este stupid să nu fie niciun fel de control, măcar pentru a verifica dacă persoana respectivă vede corespunzator, iar după să ne întrebăm cine ajunge pe străzi și de ce România este pe primul loc în topul accidentelor rutiere.
