“Mama a murit la 48 de ani.
Toată scurta ei viață nu a făcut altceva decît să se conformeze normelor societății.
Mama mea nu a cunoscut iubirea.
Mama mea nu a vrut copii.
Mama mea și-a dorit să călătorească, dar n-a făcut-o decît prin intermediul lecturilor.
Nu am nimic pus deoparte și nu am grija zilei de mîine.
Tot mor oameni tineri în jurul meu. Oameni care poate au avut economii și grijă față de viitor.
Tot citesc despre mindfulness și reiki și psihologie alternativă. Refugii false.
Cînd viața e fix acum, cu soarele ce cade perfect pe mustățile pisicii mele grase care arată ca un jder, cu următoarea călătorie planificată, cu gîndul că în curînd o să împlinesc 31 de ani și am scris o carte.
Poate e cazul să plantez și un copac, în curtea altcuiva.
Iar copilul pe care mi-l doresc atît de mult nu va veni decît atunci cînd va fi așteptat în doi.
Altfel, stridii pe malul mării, șampanie la micul-dejun, amor în orice moment al zilei, țigări fără filtru, să cumpăr cărți compulsiv, să dansez desculță pe Watermelon Man și să-mi curăț un pic lista de prieteni de pe Facebook.
Cheers, darlin’.” apare scris într-o postare pe pagina ei de Facebook.
Toată scurta ei viață nu a făcut altceva decît să se conformeze normelor societății.
Mama mea nu a cunoscut iubirea.
Mama mea nu a vrut copii.
Mama mea și-a dorit să călătorească, dar n-a făcut-o decît prin intermediul lecturilor.
Nu am nimic pus deoparte și nu am grija zilei de mîine.
Tot mor oameni tineri în jurul meu. Oameni care poate au avut economii și grijă față de viitor.
Tot citesc despre mindfulness și reiki și psihologie alternativă. Refugii false.
Cînd viața e fix acum, cu soarele ce cade perfect pe mustățile pisicii mele grase care arată ca un jder, cu următoarea călătorie planificată, cu gîndul că în curînd o să împlinesc 31 de ani și am scris o carte.
Poate e cazul să plantez și un copac, în curtea altcuiva.
Iar copilul pe care mi-l doresc atît de mult nu va veni decît atunci cînd va fi așteptat în doi.
Altfel, stridii pe malul mării, șampanie la micul-dejun, amor în orice moment al zilei, țigări fără filtru, să cumpăr cărți compulsiv, să dansez desculță pe Watermelon Man și să-mi curăț un pic lista de prieteni de pe Facebook.
Cheers, darlin’.” apare scris într-o postare pe pagina ei de Facebook.
I se spune Roz, de la Rozana Mihalache. Este director artistic, dar și creator de afișe, măturător de scenă, regizor tehnic, fata bună la toate de la Green Hours, unul dintre cele mai emblematice așezăminte culturale ale Bucureștiului. Când nu se însoțește cu artiștii, se ocupă cu scrisul. Fie că i-a luat interviu lui Leonard Cohen, Solomon Marcus sau lui Salman Rushdie, fie că a publicat în Dilema Veche, Vice sau Liternet, fie că a renunțat după un an la Facultatea de Jurnalism, pentru a absolvi UNATC, secția CAV, Rozana se prezintă o nepoetă a cărei unică religie e iubirea. Recent a debutat cu “Sunt aici”, primul volum de nepoeme inspirate de Leonard Cohen și ilustrate de Cătălina Flaminzeanu.
Mitologia interioară a Rozanei o vom cunoaște pe larg în eterul feminin. Pe scurt, în cele ce urmează:
1. Cine nu ești tu?
Nu sunt o prințesă adevărată. Și, cred, nici o făcătură. Nu sunt o capitalistă. Nu sunt o socialistă.
2. Dacă te-ai mai naște încă o dată și ai avea posibilitatea să iți alegi sexul, ce ai alege?
Sexul tare.
3. De ce?
Ca să văd cum e și de partea cealaltă a ființei. Mai precis, cum simte fragilitatea sexul tare.
4. Din ce ți-ai câștigat primii bani?
Am fost asistentă de emisie la un matinal radio. Imediat după liceu. Povestesc mai multe în direct, dacă vrei. Practic, am fost “racolată” în liceu, în timpul “săptămânii altfel”.
A fost o experiență simpatică și revelatoare.
5. Cu ce e diferă viața ta fața de cum ți-ai imaginat-o în copilărie?
Cu totul.
În afară de un singur lucru: senzația că mă sufoc din lipsă de tandrețe. Și nu e ceva ce poți comanda pe internet și să-ți fie livrat prin intermediul unui curier oricând în intervalul orar 9-17.
6. Ce ai vrea să nu te mai intrebe niciodată oamenii?
“Totul bine?”. Atunci când răspunsul nu-i interesează cu adevărat.
7. Gheișă sau fată în casă?
Ambele.
8. Cel mai fain sfat pe care l-ai primit de la bunica ta?
N-a fost un sfat neapărat. E ceva la care am fost martoră. Bunicul meu era pasionat de șah. Numai că iarna, de fiecare dată când pierdea, arunca piesele în sobă. Pentru că nu aveau bani, mă așteptam ca bunica să se supere. Însă ea, imediat ce se prindea de situație, mergea, cu un zâmbet ușor malițios pe buze, și deschidea dinainte ușa sobei.
Bunica mea, orfană de mamă, abandonată de tată și crescută de străini, reușea să treacă peste orice greutate zâmbind. Numai atunci când fiica ei a murit, adică mama, i-a pierit orice urmă de zâmbet din ochi. Iar eu nu am suportat să văd acest fapt.
9. La ce crezi că se gândesc oamenii când se uita la tine pentru prima oară?
Răspund printr-un nepoem:
<< “I raise my broken glass to your enduring beauty”, mi-ai zis
Când intru într-o încăpere, bărbații mă îmbracă în lăcomia privirilor lor
și calc în saliva lor
și mă obișnuiesc cu disprețul femeilor lor
Ani mai târziu, frumusețea-mi rezistă și singurătatea-mi e din ce în mai sigură pe ea. >>
10. Cum ar trebui să fii și nu ești?
Nu știu. Pot părea arogantă, dar sunt bine cu felul în care mă regăsesc acum. Sunt aici. “Sunt ceea ce iubesc”, ca să-l citez pe Nichita.
11. Peste cine ai vrea să dai în baie „din greșeală”?
Peste Al Pacino. Și el să înceapă să-mi recite din Shakespeare.
12. Ce trebuie să facă un barbat ca să te topești? Dar o femeie?
Să fie deștept/deșteaptă.
13. Care ți se pare cel mai nasol lucru la a fi femeie? Dar cel mai mișto lucru?
Mie-mi place să fiu femeie. Mi-e bine în reîncarnarea asta. Frumos e că sunt lucruri pe care numai o femeie le poate face și sunt lucruri pe care numai un bărbat le poate face. Acesta nu e neapărat un răspuns la întrebarea ta, ci, poate, o completare.
14. La ce “treabă bărbătească” te descurci mai bine decât ei?
Deși nu e un lucru care să mă încânte neapărat, pot schimba o baterie de chiuvetă mai bine decât destui bărbați.
15. Cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut în ultimele 24 de ore?
Mi-am plâns de milă, în loc să fi băut șampanie și să mănânc, cu mâna, un tort de ciocolată.
