Frankenstein, o carte care anul trecut a împlinit 200 de ani de când a fost scrisă, spune o poveste fantastică și are, în spate, tot o poveste fantastică, una care implică viețile a câtorva mari romantici: Mary Shelley, Percy Bysshe Shelley, Lord Byron și John Polidori. Prieteni apropiați, cei patru se găseau în Elveția, pe malul lacului Geneva, și, într-o noapte tenebroasă, adăpostiți de furtună într-o vilă din apropierea lacului, au decis să imagineze povești horror. Frankenstein (disponibilă, în limba română într-o ediție aniversară, cu ilustrații de David Plunkert și tradusă de Adriana Călinescu) s-a născut dintr-o astfel de poveste, scrisă de Mary Shelley după un vis foarte intens, cu imagini coșmarești.
Mary, la acea vreme iubita adolescentă a lui Percy Bysshe Shelley, născuse de curând, iar bebelușul, venit pe lume prematur, murise la scurtă vreme. Obsesia pentru moarte, pierdere și meditațiile în marginea posibilității de a da viață s-au transferat în acest roman, spun criticii, iar forța, ca și gravitatea interogațiilor ascunse în Frankenstein au făcut din această carte un fenomen, chiar de la apariție, în 1818.
Mary Shelley avea doar 18 ani când a scris cartea, unul dintre cele mai populare romane gotice din toate timpurile și precursor rezistent al literaturii SF. Era nu numai foarte tânără, dar și foarte încercată de viață. Mama ei, celebra activistă Mary Wollstonecraft, autoarea manifestului feminist A Vindication of the Rights of Woman, murise la scurtă vreme după ce a adus-o pe lume, iar Mary a fost crescută de tată, filosoful anarhist William Godwin, în spiritul liberal și destul de lax cultivat în cercurile progresiste din Londra începutului de secol. Ființă singuratică, interiorizată și hipersensibilă, la numai 16 ani, Mary Shelley s-a îndrăgostit de poetul Percy Bysshe Shelley, căsătorit la acea vreme, și pentru că legătura care s-a înfiripat între ei a stârnit oprobriul tuturor, au fugit în Europa.
Acestea sunt câteva dintre cele mai semnificative circumstanțe externe de care opera literară a lui Mary Shelley a fost intrinsec legată, Frankenstein fiind ficțiunea cea mai celebră de care și-a legat numele. Romanul, poveste de dragoste, meditație asupra mitului prometeic și, deopotrivă, fantezie horror cu inserții de ezoterism, este centrat pe fixația unui tânăr om de știință, Victor Frankenstein, de a crea viață din materie neînsuflețită. Punând la un loc părți din cadavre și folosindu-și toate resursele intelectuale și întreaga pasiune pentru cunoaștere, Victor Frankenstein creează o făptură neasemuită, un monstru, cum va fi numit, față de care își retrage, apoi, responsabilitatea: îl lasă singur, diferit în toate de lumea în care l-a făcut să existe și, temându-se că ar putea da naștere unei specii noi, imprevizibile, refuză să-i creeze o pereche de sex feminin. Monstrul, căci monstru i se spune și ca monstru va ajunge să fie cunoscut de-a lungul secolelor, se simte trădat și se răzbună, amenințând să aducă moarte și distrugere în lumea celui care-i refuză dreptul la fericire.
Cine este adevăratul monstru, ne putem întreba, la finalul cărții? Cel creat, condamnat la singurătate și izolare într-o lume care-i e ostilă și îl ocolește sau cel care creează și se retrage atunci când procesul îl depășește, abandonându-și, în definitiv, creația și stârnind, în aceasta, tot ce este mai brutal și mai violent?
Într-o lume în care știința își confruntă limitele cu chestionări etice din ce în ce mai complexe, povestea lui Victor Frankenstein, omul de știință care nu mai poate controla consecințele acțiunilor sale, e de o actualitate frapantă. Cum actual a fost și rămâne sentimentul de alienare și de abandon resimțite de ⹂monstruˮ, imaginea supradimensionată și îngroșată a inadaptării ultime.
PR-ul de serviciu al Editurii ART
Ilustrații de David Plunkert
Traducere din limba engleză de Adriana Călinescu
EDIȚIE ANIVERSARĂ
Colecția Clasici ilustrați, Editura ART, 2019
