Întrerup rubrica obișnuită de film pentru o poveste scurtă. Am fost împreună cu doi prieteni zilele trecute să văd John Wick 3, în prima săptămână de proiecții din România. După câteva zile grele, am ales acest cinema mic, liniștit și cochet care e printre puținele alte opțiuni în raport cu haosul prin care trebuie să treci când vrei să mergi la cinemaurile din mall. Acolo, omul de la casă, cu cearcăne de câteva săptămâni, ne-a povestit, cu vocea celui ajuns la capătul răbdării, despre intenția Primăriei Sectorului 1 de a nu mai prelungi contractul de închiriere a clădirii și de a pune lacătul pe acest cinematograf. Asta în condițiile în care contractul e valabil până în 2020. Iar Primăria vrea să-i evacueze pe cei care au investit în Glendale fără un ordin judecătoresc. E o discuție lungă, plină de amănunte juridice, care se va rezolva, poate, în instanță. De pe urma acestui conflict suferă, poate, doar spectatorii fideli ai acestui cinema. Între care mă număr și eu.
Un lucru e însă clar: după dispariția cinematografelor de cartier sau transformarea lor în supermarketuri și cluburi, după închiderea în București a sălilor istorice de cinema de pe Bd. Magheru și Bd. Elisabeta, avem din ce în ce mai puține alternative la mall.
Aici aveți petiția începută de cei de la Glendale împotriva intenției Primăriei Sectorului 1 de a închide sala. Vizionare plăcută!
Later edit: A apărut și un punct de vedere oficial al Primăriei Sectorului 1.
Acesta a fost primul cinema privat din cate stiu eu din Buc. Am citit demult in revista Pro Cinema. Si acum sa fie pe duca….foarte trist!
Cu e deranjează un cinematograf micuț, cochet și primitor?
Eu am fost de multe ori și m-am simțit foarte bine.
Sper să fie bine și să nu se desființeze!