(text aprobat de Ministerul culturii și identității naționale)
Trebuie să-i lichidezi pe cei care se
simt mai bine singuri
să-i lichidezi sau să le scoți asta din cap
cu burghiul
fiindcă cei singuri nu își iubesc patria
n-o iubesc și nu o-nțeleg
ceea ce duce la dezorganizare la haos și chiar la
trădare.
Trebuie să dezaprobi și să pedepsești
pentru ca lucrurile să meargă bine
bine și coerent cum și le-au dorit străbunii
eroii și tartorii cei
care au rânduit totul în
cea mai frumoasă și mai vrednică patrie
de supt cer.
Iar atunci când furtuna sparge acoperișul
când râul umflat de ploaie năvălește
și rupe digul trece peste saci de nisip îneacă
păsări din bătătură și oameni
care se luptă bieții ca să-și salveze măcar
zaibărul țuica
când vine grindina și-ți găsești porcul mult întristat
sub bucățile de gheață mari cât un ou
când vine porcul
de rus și-ți fute ce ai mai scump
sau bagă-n rubașcă cesulețul de la bunica
și bozgorul netrebnic că doar îl știi
cum spumegă dintotdeauna la graniță
gata să-ți sară-n pridvor cu brișca în
dinți să rupă o halcă din trupușorul țării
din Crișana până în Mehedinți
când se întâmplă nenorocirile astea să știi că
e tot din cauza celor singuri a acestor egoiști
siniștri care nu se mai satură
de patimile ce le stăpânesc inima.
Numai pentru buna îndreptare a acestor
cusurgii a acestor trândavi și lotri
cei înțelepți știut-au și-n măruntaie
nici milă nici ură pentru fiii nevrednici
ci doar reguli stricte nomenclatoare
rânduieli sacre pentru pulime și burtăverzime
ajustări cerute de context
și de vremuri
nu crime
cei singuri trebuie măturați cum mături scrumul
de pe bufet cu dosul palmei după
ce i-ai zvântat în bătaie pe toți ai casei
după ce te-ai întors de la cârciumă beat.
Pentru că ăștia singuri care se uită în gol
nemulțumiți mereu cârtitori vor
să fie mai dichisiți și mai pricopsiți să plângă mai frumos
decât noi chiar să emigreze și-atunci
ce ne vom face împuținați aici în
patria-n care totul se rezolvă cu o atenție cu
pâine și sare
cu puțin dezinfectant diluat cu
făptura umană îngropată-n dosare cu doine
și grătare pe care sfârâie mici?
Pe cei singuri patria îți cere
să-i bați până cad
lați
cu urzici.
din Maeștrii unei arte muribunde (Editura Cartier, 2017, 2018)
Solitudinea e drept fundamental, iar ‘patria’ nu există cu adevărat. E o invenție cu scop depășit de vremuri. Propun s-o lăsăm să moară în pace.
miau
în Patrie!