Fluturele Papilio machaon, face parte din familia Papilionidae, familie a fluturilor de zi de talie relativ mare. Fluturii din familia Papilionidae sau fluturi coada – rândunicii, cum le mai spune popular, prezintă cele mai variate culori, de la negru la alb – gălbui sau galbeni, cum este și Papilio machaon, acesta are și pete negre, iar aripile posterioare au prelungiri sub formă de codiță.

Prelungirile induc în eroare prădători, precum păsările, acestea cred că acele codițe sunt de fapt antenele fluturelui, care la baza codițelor au și două pete asemănătoare cu doi ochi, păsările ciupesc codițele iar fluturele scapă cu viață.

Nectarul este cautat pe specii diferite de plante. Fluturii sug săruri minerale din sol sau nisipul umed.

Coloritul și zborul lui lin ne trimite în poveștile desprinse din legendele Greciei Antice, unde Machaon, iscusit chirurg, era unul din fii doctorului Asclepius. În timpul Războiului Troian, Machaon a fost de partea grecilor, fiind unul din ostașii închiși în pântecele calului de lemn. În al 10-lea an de război, faptele sale i-au adus pieirea. Astfel, camuflat în culori vii, îsi continuă viața sorbind nectar din florile de la campie la cele de pe văi stâncoase, ascuns de furia zeilor.

Acești fluturi și călătoresc pe distanțe relativ mari, oprindu-se adesea în vârful dealurilor zile la rând, aici masculii speciei concurează între ei, fenomenul acesta este denumit și ”hill-topping”, femelele trec în zbor și îi aleg cu precădere pe masculii care zboară în cele mai bune locuri.

Femelele își depun apoi ouăle individual pe plantele-gazdă, unde se realizează și stadiu de pupă. Fascinant la această specie este că omizile au o glandă bifurcata și cărnoasă, care emană un miros neplăcut, ce le protejează de prădători. În stadiul de adult se orientează spre nectarul florilor – hrana lor preferată.