La începutul săptămânii am lansat cea de-a noua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dă-ne un motiv personal de sărbătoare pe care crezi că ar trebui să o avem cu toții în calendar. Adică o zi specială pentru tine și motivul pentru care ar trebui să o sărbătorim cu toții.

Concursul se încheie astăzi, 16 decembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 17 decembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Lumea așa cum o știm azi devine din ce în ce mai avansată tehnologic dar pare să acorde tot mai puțină importanță evoluției sale spirituale.

Conștiința sinelui nostru adevărat zace în noi neexplorată, ascunsă nouă de zgura ego-ului dornic să acumuleze, să posede lucruri și oameni, să cucerească lumea exterioară, să umple o senzație de gol care însă se adâncește pe măsură ce obținem mai multe dintre lucrurile de care credem că avem nevoie. Ajungem să ne identificăm cu nevoile noastre primitive, să ne dezumanizăm și chiar să ne animalizăm, uitând de adevarăta noastră natură dumnezeiească.

Măcar preț de o zi, să ne întoarcem privirea spre interior, să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, să nu ne mai identificăm cu mintea și gândurile noastre, cu problemele trecutului și grijile viitorului, să simțim mai mult, să ne urmăm glasul intuiției, să (ne) observăm și să ne bucurăm de lucrurile mărunte care ne fac fericiți, de miracolele ființei, care sunt peste tot, în noi și în afara noastră. Miracolele se simt, ele nu pot fi gândite și nici înțelese. E de ajuns un singur moment de trezire a conștiinței, o milisecundă pentru a simți un miracol. Miracolul ființei e infinit.

Să auzim ciripitul păsărilor trezindu-ne în fiecare dimineață. Să simțim mărgeaua de rouă mângâindu-ne cu tandrețe tălpile arse într-o dimineață de vară. Să ne bucurăm în taină de fiecare răsărit de soare. Să ne oprim puțin ca să auzim tăcerea și să ascultam liniștea, să rămânem muți de uimire în fața unui asfințit scăldat în culorile curcubeului, să privim cerul înstelat într-o noapte senină. Sa nu mai judecăm, să ne iertăm, să ne iubim. Să nu uităm să mai și respirăm din când în când.

Fiecare nouă zi pe care ne este dat să o trăim ar trebui celebrată așa cum se cuvine, ca o sărbătoare a ființei. Căci fiecare zi din viața noastră e un dar de care nu mai știm să ne bucurăm și pentru care uităm mereu să fim recunoscători.