Cam de când s-a pogorât Internetul printre muritori, acesta a devenit un turnesol excelent pentru o ruptură veche de când lumea, anume cea dintre oamenii care înțeleg chestii noi și cei care cred în primă fază că acestea sunt uneltele Satanei.

E simplu de intuit că Internetul nici măcar nu a fost primul din lista rușinii civilizației pentru unii: telegraful, telefonul, trenul și alte invenții care ne fac astăzi viața mai puțin mizerabilă decât ar fi fost acum 300 de ani au trecut și ele prin același proces de demonizare până când oamenii au acceptat să lase garda jos în favoarea beneficiilor imediate pe care acestea le aduc.

(Telefonul, pe vremea când se credea că te putea spăla pe creier. Sursă: New York Tribune / Library of Congress)

La fel, când Stockton-Darlington Railway, prima cale ferată din lume pentru transportul public de călători, a fost deschisă în 1825, a generat o isterie incredibilă în rândul maselor: foarte curând s-a propagat ideea conform căreia corpul uman nu poate suporta o viteză mai mare de 50 km/h și că, în aceste condiții improprii biologicului, oamenii se pot… topi, iar, în ceea ce privește femeile, se credea că la asemenea viteze uterele acestora pot pica, bine-mersi, din mers.

(Instrument artificial de polenizare umană din mers. Sursă: Britannica.com)

Cu riscul de a ne topi organele într-un fondue general de proteine, hai să luăm trenul înapoi către 2018 și să discutăm despre instrumentul total de distrugere: Internetul.

Umanitatea a trecut peste momentele în care se temea de riscurile fizice ale tehnologiilor, însă teroarea evoluției încă apasă greu pe psihicul nostru. Nu se mai stropește routerul cu aghiazmă de ceva vreme, însă ne temem din ce în ce mai mult de implicațiile mutării plenare în virtual, de fake-news, de bulele altora și de extensiile celorlalți în acest mediu.

Dacă materia a fost constrânsă atât de multă vreme de limitările sale, astăzi împrumutăm, cu ajutorul Internetului, câteva atribute importante ale oricărui Dumnezeu care se respectă: omniprezența și aproape-omnisciența.

Așa că astăzi se vorbește și la noi despre reglementarea Internetului, într-o speranță deșartă și evident totalitară de a se încerca oprirea circuitului informațional în natură și, în general, de a-l transforma într-un mediu controlabil. Controlabil de către cine, ați putea întreba, și e o întrebare bună. Având în vedere că Internetul se supune oricum legilor statului și știm cu toții cazuri de infracțiuni săvârșite în mediul online, de exemplu, e oare nevoie de mai mult?

Sigur că e nevoie de mai mult! *râde diabolic cu sunet de tunet pe fundal*

În calitate de suveran al propriului feisbuc, am înaintat câteva propuneri spre a fi reglementate cu prioritate, pentru a nu mai avea un internet ca-n codru, după cum urmează:

– Toată lumea să aibă în buletin, sub CNP, IP-ul calculatorului, care se poate schimba o dată la zece ani. În situația în care ți se fură calculatorul, trebuie să mergi la Secția de Poliție în raza Wi-Fi-ului în care ești arondat și să declari furtul în maxim 24 de ore, altfel vei fi pasibil de amendă;

– Fotografiile de profil se vor executa la aceeași Secție de Poliție; taxa de filtru se va achita la ghișeu și se va aplica pe fotografie de către un specialist acreditat;

– Nimeni nu își va mai putea face conturi pe diverse site-uri fără o adeverință în prealabil. Adeverința se va ridica de la Direcția Generală a Vieții Virtuale (DGVV) și va fi acordată numai după ce ai obținut în prealabil Cazierul internautic;

– Deplasarea în mediul online e un aspect foarte important, de aceea se va înființa Regia Autonomă de Transport Public pe Internet. Vom putea opta pentru diverse tipuri de abonamente, precum cel exclusiv Facebook, rutele virtuale preorășenești Sentimente.ro–Olx–Trilulilu sau pentru abonamentul general. O călătorie implică o logare;

– Cum problema asistaților virtual e din ce în ce mai de actualitate, vor apărea programele prin care poți redistribui un procent din like-urile tale de la pozele cu mâncare sau din vacanță către cei mai nevoiași de pe Internet, spre a primi Validarea Minimă Garantată;

– Internetul și interbrutul vor fi fixate prin lege, pentru a evita eventuale revoluții internautice.

Sigur, ați putea spune că nu e suficient, că avem nevoie de mai multe restricții, de un sistem de justiție independent pe Internet, dar, heihei, trebuie să începem de undeva cu treaba asta.

Cui nu-i convine, să se ducă la loc cu offline, unde nu e nici like, nici share.