Costin Daniel Neață are 14 ani și este probabil cel mai tânăr participant la concursul Vocea Ascultătorului de până acum. Îi mulțumim pentru că ne-a scris, pentru curaj și pentru speranță. Speranța că tinerii din ziua de astăzi înțeleg, sau încearcă să înțeleagă România, și își rup din timpul de joacă – de exemplu – pentru a reflecta asupra realității din jurul lor.
Mai jos este textul trimis de el, pe tema Ce vă (mai) place la România? Ce nu vă place?, cu ocazia anului Centenarului Marii Uniri. Și este ultimul text finalist al săptămânii acesteia. Câștigătorul premiului de 100 de Euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață astăzi.
***
Dacă, din întâmplare, cineva m-ar aborda pe stradă și m-ar întreba despre relația pe care o am eu cu România, probabil că m-aș bloca.
De fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi dau seama că sentimentele mele cu privire la această țară sunt contradictorii.
Pe de-o parte, dacă aș avea șansa, aș pleca cu primul avion pe care l-aș găsi. Sunt sătul de corupția din această țară, de infrastructura de proastă calitate, de accesul limitat la serviciile sanitare și de învățământ, de mizeria pe care o facem aici, de oamenii care nu fac nimic pentru schimbare… Să continui?
Ca în țara noastră nu este nicăieri. Se pare că nu avem bani să finanțăm infrastructura, educația și sănătatea, dar avem bani să poleim catedralele cu aur și să cumpărăm ditamai clopotul de argint pe care trebuie neapărat să apară chipul Ultrafericitului… Oricum cred că v-ați săturat de această remarcă, că doar nu sunt eu primul care o spune. Toate aceste nenorociri se întâmplă din cauza mentalității românilor, majoritatea fiind modelați de prostul sistem comunist, care și-a bătut joc în ultimul hal de țara asta. Și tot la capitolul mentalitate suntem în urmă rău. Mulți oameni (nu insult pe nimeni, dar acesta este adevărul) au început să fugă de cărți și cultură ca dracu de tămâie. Și, din păcate, România încă este genul acela de țară care este împotriva educației sexuale în școli (chiar dacă avem adolescente care nasc pe bandă rulantă) și în care oamenii diferiți (de altă rasă, de altă etnie, de altă orientare sexuală) sunt discriminați și li se îngrădesc drepturile.
Eu, având doar 14 ani, mă întreb adeseori cum va arăta România peste vreo 10-20 de ani și ce viitor voi avea eu în țara asta. Dacă lucrurile vor rămâne cum sunt astăzi, am încă un motiv în plus să plec…
Pe de altă parte, România este casa mea, căminul meu. Oricât de mult mi-aș dori să plec de aici, mă tem că nu o pot face. Mi-ar fi extrem de dor de plaiurile mioritice, de tradițiile românești, de atmosfera veselă a poporului român. Aici am toate amintirile, familia, prietenii. Sunt strâns legat de această țară. Tot ce pot să fac este să sper că lucrurile se vor schimba în bine, iar eu și mulți alți români vom putea rămâne acasă.
Eu am spus exact ce îmi place și ce nu îmi place la România însă, cum am menționat la începutul textului, mi-e foarte greu să mă decid dacă merită să mai rămân aici sau să plec cu primul tren sau avion care-mi iese în cale.
Costin Daniel Neață
