Săptămâna aceasta am lansat tema episodului nouă din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți că anul 2021 e o destinație de călătorie. Ce ar scrie în ghidul turistic?

Concursul se încheie joi, 8 aprilie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 9 aprilie.

Textul lui Cristi este unul dintre textele finaliste.

***

Mă uitam la ea. Scria în neștire, ștergea și din când în când se ridica să se fâțâie prin cameră. Era ușor să o citești, fără se vezi ce măzgălea acolo. Rosese creionul, roșie la față și își arunca părul pe spate ca un cal supărat de o zăbală.

Mino fierbea lângă mine, dar mă prefăceam vexat de agitația ei – așa cum îmi place să asezonez moțăiala de seară. Asta până când se întoarce către mine:

– Chiar n-ai de gând să faci nimic? Vrei să fim luați iar de proști?

– Păi, ce-aș…

– …ai putea să faci aceeași chestie ca mine! Sau măcar să mă ajuți, că nu-ți mor lăudatorii dacă n-o faci. Nu pot să cred că ești atât de indiferent, la cât am vorbit despre asta, despre anul ăsta.

– Nu sunt indiferent, mă. Dar și să mă agit doar așa, să cred că sunt buricul Pământului și că ailalți se înșeală. Vezi și tu că nu e doar la noi… nu ține doar de noi, nu?

Ochii îi luceau acuma și dacă ar fi putut urla, așa ar fi sunat; abandonase hârtia pe masa, pliantul fu mișcat de aer când plecă spre bucătarie. Ușa închisă cu zgomot, scaunul tras cu hârjâit ca o înjurătură, 3 încercări de brichetă nescăpărătoare și după doar liniște.

Acuma, că am rămas numai eu cu voi, trebuie să recunosc c-o înțeleg. Și-a pus toată baza în sejurul ăsta, mai ales că l-am planificat tot anul trecut. Și n-a fost ieftin. Și nici ușor.

Timp am avut suficient, poate chiar prea mult, unul cu altul și cu tăcerea din jur. Serile le-am umplut ordonat cu speranțe și cu idei de vacanță. Și felul ei, mereu optimist, mă impulsiona să îi dau gheș înspre planul ăsta. “Anul viitor o să fie un an extraordinar, n-are cum altfel, ai să vezi!”, “Vom vedea atâtea locuri noi, ne vom pune pe treabă și vom răzbate!” și proiecții peste proiecții, toate ademenitoare spre halucinante, din perspectiva searbădă a lui 2020. Și asta ne unea mai tare ca niciodată.

Ne-a plăcut mereu să fim mai cu moț. Nu neapărat într-o manieră exclusivistă sau, hmm, poleită, dar, cum să zic… să facem ceva deosebit și nici să nu pierdem timpul. Vacanțele noastre sunt un fel de misiune commando: planificată din scurt, cu impact categoric și complet-acoperitoare spre extenunată. Și ne cam place amândurora. Iar acum, după ce am stat atâta noi 3 (eu, ea și Ideea), devenise un must.

Și am pus totul într-un pliant. Și l-am transformat într-un contract. Și în tot ce va fi fost 2021. Punct.

E acuma mototolit. Ea fumează. Eu dorm pe mine, la televizor. Să nu fi mers Planul chiar așa cum îl construisem? În mare sună cam așa:

1. Să fim sănătoși

2. Să fim fericiți

3. Să ne respectăm

4. Să înlocuim Ideea cu Plăsumirea, încât să fim 2+

5. Să vedem lumea. Să ne schimbe și s-o schimbăm

6. Să nu trăim doar pentru a ne hrăni

7. Să iubim

Când îl recitesc îmi dau seama că nu sună rău, confruntat cu ce avem până acum. Plus că anul nu s-a terminat. Deschid ușa împingând griul fumului din bucătărie spre primăvară. Stă cu capul în palmă și se uită pe fereastră – parcă-i șade bine cu albastrul în ochi.

– Mă, tu ești nebună? Cum să nu-ți dai seama că ne plimbăm de atâția ani și că anul ăsta e doar o altă destinație perfectă, indiferent de ce gărgăuni ai în cap. Eu pot încercui lejer 5 puncte de pe pliant deja!

Râdem. Plângem. Anii trec, Planul încă e bun. Și cine știe, poate o să-i dăm un review satisfăcător lui 2021.

***

Sursă foto cover aici.